Potrivit Serviciului Geologic al Statelor Unite (USGS), la nivel global sunt înregistrate aproximativ 20.000 de cutremure în fiecare an, adică aproximativ 55 pe zi. Cu toate acestea, majoritatea sunt prea slabe pentru a fi resimțite de oameni. Abia când cutremurele ating magnitudinea de 6 sau mai mare, pagubele la scară largă devin probabile. Harta de mai jos prezintă cele mai mari 10 cutremure din 2026. Filipine a înregistrat cel mai puternic seism, cu magnitudinea de 7,8 în largul insulei Mindanao, în iunie, care a ucis peste 100 de oameni. Cutremurele din Venezuela, de 7,2 și 7,5, tot din iunie, au ucis peste 6.300 de persoane. Cele mai recente seisme, din Mexic în iulie și din Columbia și Indonezia în august, au avut toate magnitudinea de 7,4 sau mai mare.
Între 2016 și 2025, lumea a înregistrat în medie 133 de cutremure cu magnitudinea de 6 sau mai mare în fiecare an. Numărul a variat de la minimul de 99 de seisme în 2024 la maximul de 157 în 2021. Până la jumătatea lunii august a acestui an, au fost înregistrate la nivel mondial 91 de cutremure cu magnitudinea de 6 sau mai mare, inclusiv 11 cu magnitudinea de peste 7. Ambele cifre sunt ușor peste ritmul ultimului deceniu, dar se încadrează în continuare în intervalul normal. Niciunul nu a atins magnitudinea de 8 sau 9, categoriile cele mai distructive.
Ce face un cutremur mortal are mai puțin de-a face cu magnitudinea sa și mai mult cu locul unde se produce. Adâncimea, apropierea de orașe și rezistența clădirilor locale contează mai mult decât numărul de pe scara Richter. Cele mai mortale cutremure din ultimul deceniu nu au fost cele mai mari. Au fost cele care s-au produs sub centrele de populație. De exemplu, cutremurul din Haiti din 2010, cu magnitudinea de 7,0, a ucis peste 200.000 de oameni, în timp ce un seism de 8,8 în Chile, în același an, a ucis mult mai puțini, datorită adâncimii și infrastructurii mai bune.
Există un sezon al cutremurelor? Nu. Înregistrările pe termen lung arată că cutremurele au loc pe tot parcursul anului, fără un model sezonier constant. USGS afirmă că oamenii de știință nu au reușit niciodată să prezică momentul în care se va produce un cutremur major, deoarece stresul tectonic care se acumulează de-a lungul liniilor de falie timp de decenii sau secole nu poate fi legat de un ciclu de 12 luni. În loc să prezică cutremure individuale, seismologii calculează probabilitatea ca un cutremur mare să lovească o anumită zonă pe o perioadă de ani, o muncă care stă la baza codurilor de construcție care salvează vieți. De asemenea, ei rulează sisteme de avertizare timpurie care alertează oamenii odată ce un cutremur a început.
Cum se produc cutremurele? Învelișul exterior al Pământului este împărțit într-un puzzle de plăci tectonice în mișcare, cu o grosime de aproximativ 100 de kilometri. Acestea stau pe rocă fierbinte din manta, care este solidă, dar curge lent, târând și împingând plăcile de-a lungul a milioane de ani. Plăcile se mișcă mereu, dar marginile lor se blochează adesea, acumulând stres până când roca cedează de-a lungul fracturilor numite falii, care pot avea sute de kilometri. Multe falii sunt bine cartografiate, dar altele sunt descoperite doar atunci când se rup.
Cea mai activă zonă seismică din lume, care reprezintă aproximativ 90% din cutremurele globale, este Centura de Foc a Pacificului. Aceasta formează o centură care se întinde de-a lungul Americilor de Vest până în Extremul Orient rus și coboară spre Asia de Sud-Est și Noua Zeelandă. Cutremurele pot avea loc și în afara Centurii de Foc. Centura Alpide, care se întinde de la Java prin Himalaya până în Turcia și Marea Mediterană, produce 17% dintre cele mai mari cutremure ale lumii, iar tremurături mai rare apar de-a lungul falii antice, departe de orice graniță de placă.
Mărimea cutremurelor se măsoară pe scara magnitudinii de moment, care reflectă energia eliberată la sursa cutremurului. Magnitudinile se bazează pe o scară logaritmică, ceea ce înseamnă că fiecare creștere cu o unitate reprezintă de aproximativ 10 ori mai multă mișcare a solului și de aproximativ 32 de ori mai multă energie eliberată. Pentru a pune în context, cutremurele cu magnitudinea de 4 până la 4,9 sunt considerate ușoare, dar pot provoca totuși unele pagube. Un cutremur de magnitudine 5 produce de 10 ori mai multă mișcare a solului decât unul de 4, eliberează de aproximativ 32 de ori mai multă energie și poate provoca pagube moderate clădirilor. Cutremurele de magnitudine 6 sunt considerate puternice, producând de 100 de ori mai multă mișcare a solului decât unul de 4 și eliberând de aproximativ 1.000 de ori mai multă energie. Cutremurele de magnitudine 7 sunt considerate majore, cu potențialul de a provoca pierderi semnificative de vieți omenești și pagube la clădiri și infrastructură. Cutremurele cu magnitudinea de 8 sau mai mare sunt clasificate ca fiind mari și pot duce la distrugeri aproape totale pe o zonă extinsă.
Magnitudinea, adâncimea, apropierea de zonele locuite, condițiile solului și posibilitatea de a declanșa dezastre secundare, cum ar fi tsunami și alunecări de teren, sunt doar câțiva dintre factorii care determină cât de mortal și distructiv este un cutremur. Cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată a fost un seism de magnitudine 9,5 care a lovit Valdivia, Chile, pe 22 mai 1960, generând un tsunami în tot Pacificul. Patru ani mai târziu, un cutremur de magnitudine 9,2 a lovit regiunea Prince William Sound din Alaska, fiind al doilea ca putere din istorie. Pe 26 decembrie 2004, un cutremur cu magnitudinea de 9,1 până la 9,3 în largul coastei Sumatrei a declanșat un tsunami care a ucis aproximativ 228.000 de oameni în întregul Ocean Indian.
În concluzie, deși numărul cutremurelor mari din 2026 este ușor peste media ultimului deceniu, nu există dovezi că Pământul se confruntă cu mai multe cutremure decât înainte. Ceea ce s-a schimbat este capacitatea noastră de a le detecta și de a raporta impactul lor, precum și vulnerabilitatea tot mai mare a populațiilor concentrate în zone seismice. În loc să ne întrebăm dacă sunt mai multe cutremure, ar trebui să ne concentrăm pe cum ne putem pregăti mai bine pentru inevitabilele seisme viitoare.
De ce este important:
Înțelegerea datelor seismice și a factorilor care determină impactul cutremurelor este crucială pentru salvarea de vieți. Deși nu putem prezice cutremurele, putem construi clădiri mai rezistente, putem implementa sisteme de avertizare timpurie și putem educa populația despre măsurile de siguranță. Fiecare cutremur major ne amintește că trăim pe o planetă dinamică, iar pregătirea este singura noastră apărare reală. Analiza atentă a tendințelor seismice ne ajută să alocăm resurse și să dezvoltăm politici publice care să reducă riscurile, mai ales în comunitățile vulnerabile.
