Nelms cultivă puțin peste 2.000 de acri (aproximativ 809 hectare) de teren arabil, pe o afacere înființată de bunicii săi în 1955. Unchiul său, care lucrează pământul de peste 40 de ani, tocmai a suferit cea mai proastă recoltă din întreaga sa carieră. Cauza? Un val de căldură record în luna mai, când temperaturile au depășit 35 de grade Celsius, exact în perioada critică în care grâul își umple boabele. „Am fost complet la mâna Mamei Natură”, explică Nelms, „iar natura nu a livrat anul acesta.”
Datele oficiale confirmă amploarea problemei. Potrivit Departamentului pentru Mediu, Alimentație și Afaceri Rurale (Defra), aproape trei sferturi din Anglia – mai exact 71,3% – se află în stare de secetă. Precipitațiile din august au atins doar 34% din media normală, iar nivelul rezervoarelor este cu 18,2 puncte procentuale sub media sezonieră. Aceste cifre nu sunt doar statistici seci; ele se traduc în pierderi uriașe pentru fermieri și în amenințări tot mai mari la adresa securității alimentare a Regatului Unit.
Pentru Nelms, impactul financiar este devastator. Ferma sa, situată în pitoreștii Chiltern Hills, o creastă lungă de calcar alb, nu are sistem de irigații și nici nu va avea vreodată. „Aceasta are efecte grave asupra fluxului nostru de numerar”, spune el. Recolta este mai mică cu aproximativ 1.000 de tone față de media obișnuită, ceea ce înseamnă un deficit de venituri de aproximativ 270.000 de dolari. Dacă anul viitor va fi la fel de secetos, Nelms va fi nevoit să aibă discuții dificile cu banca și cu proprietarul terenului, iar strategia sa va trebui să se schimbe de la maximizarea producției la minimizarea riscurilor. „Consecința va fi, probabil, producerea unei cantități mai mici de hrană”, adaugă el cu amărăciune.
Uniunea Națională a Fermierilor (NFU) avertizează că agricultorii se află într-un „punct critic financiar” după cea mai gravă secetă din ultimii 50 de ani. Pierderile sunt uriașe: recolte istorice scăzute, creștere stânjenită a ierbii, costuri tot mai mari la combustibil și îngrășăminte, plus un focar sever de boala limbii albastre la animale. NFU estimează pierderea valorii producției brute de grâu la aproximativ 499 de milioane de dolari, iar costul înlocuirii deficitului de furaje la aproximativ 45 de milioane de dolari. Președintele NFU, Tom Bradshaw, subliniază că fermierii nu mai au „spațiu de respirație” și sunt „tot mai expuși la șocuri geopolitice, precum și la fenomene meteorologice extreme repetate, boli animale și războaie globale”. El cere acțiuni imediate pentru a asigura viitorul agriculturii britanice și pentru a permite următoarei generații să continue să producă hrana națiunii.
În fața acestei crize, Nelms încearcă să se adapteze. A decis să diversifice culturile, replantând rapiță pe aproximativ 350 de acri (142 de hectare) pentru prima dată în 20 de ani. Dar aceasta nu este o soluție simplă. Tratamentele obișnuite cu insecticide neonictotinoide sunt acum interzise, lăsând cultura expusă la puricii de tulpină și la păsările de vânat care pot „roade, mânca și distruge o recoltă”. În plus, cultivarea rapiței presupune întreruperea rotației continue de grâu, care a ținut sub control o boală a solului numită „Take-all”. Nelms consideră că ar fi necesare facilități fiscale pentru investiții în depozitarea cerealelor și venituri diversificate, precum și împrumuturi-punte garantate de guvern, modelate după sprijinul din perioada COVID, pentru a supraviețui unui an prost fără daune permanente.
Acestea sunt exact măsurile pe care NFU le cere guvernului să le implementeze la nivel național. Uniunea propune un împrumut fără dobândă „Keep Britain Growing” legat de pierderile cauzate de secetă, ajutor pentru acoperirea costurilor de eliminare a animalelor pierdute din cauza bolii limbii albastre, aprobări mai rapide pentru construirea de rezervoare pe ferme și reguli mai clare care să permită fermierilor accesul la apă imediat ce nivelurile o permit. Aceste măsuri ar oferi fermierilor un colac de salvare într-o perioadă extrem de dificilă.
Agenția pentru Mediu a aplicat deja pentru un ordin de secetă care să restricționeze extragerea apei din râul Severn, iar 10 companii de apă, care deservesc 30 de milioane de clienți, au impus restricții. Directorul executiv al Agenției, Philip Duffy, avertizează că „câteva zile sau chiar săptămâni de vreme mai umedă nu pot inversa efectele mai multor luni de condiții excepțional de secetoase”. Deși au căzut primele ploi semnificative din iunie, acestea au fost neuniforme, iar rezervoarele și pânza freatică continuă să scadă, chiar dacă unele râuri au cunoscut creșteri temporare ale debitului.
În ciuda pierderilor, Nelms rămâne optimist în privința solidarității fermierilor. Aceștia împărtășesc forță de muncă, utilaje și rute de piață. El subliniază importanța Central Chiltern Farmer Cluster, un grup în care fermierii se întâlnesc pentru a-și discuta problemele și a găsi soluții împreună. Dar pentru o fermă ca a lui, fără irigații și fără rezerve de apă, precipitațiile neuniforme sunt exact problema. Solul uscat de luni de zile trebuie să absoarbă ploi susținute înainte ca pânza freatică să înceapă să se reîncarce, cu atât mai puțin să umple rezervoarele de care depinde o recoltă viitoare.
Ministrul Apei, Emma Hardy, care conduce Grupul Național pentru Secetă, a declarat recent: „Clima noastră s-a schimbat și vom continua să luăm toate măsurile necesare.” Este o recunoaștere oficială a unei realități pe care fermierii o trăiesc deja pe pielea lor. Seceta din Marea Britanie nu este doar un fenomen meteorologic trecător; este un semnal de alarmă privind securitatea apei și a alimentelor într-o lume în care schimbările climatice devin tot mai vizibile. Fermierii ca Alex Nelms sunt în prima linie, iar viitorul agriculturii britanice depinde de capacitatea guvernului de a răspunde cu măsuri concrete și de a sprijini o tranziție către practici agricole mai rezistente la secetă.
De ce este important:
Această criză a apei din Marea Britanie nu este doar o problemă locală, ci un avertisment global. Seceta prelungită afectează direct producția de alimente, crește prețurile și amenință securitatea alimentară a unei națiuni. În plus, ea evidențiază vulnerabilitatea agriculturii moderne în fața schimbărilor climatice și necesitatea urgentă de a investi în infrastructură de stocare a apei, în culturi rezistente și în politici de sprijin pentru fermieri. Dacă guvernele nu acționează decisiv, fenomenele extreme vor deveni noua normalitate, iar consecințele se vor resimți în întreaga societate, de la fermă până la masa consumatorului.
