Streeting, considerat până acum unul dintre cei mai loiali aliați ai lui Starmer, a declarat fără echivoc că nu mai are „încredere” în conducerea premierului. „Nu există nicio îndoială că nepopularitatea partidului a fost un factor major și comun în înfrângerea noastră în Anglia, Scoția și Țara Galilor”, a scris el. Mai mult, a subliniat că „este acum clar că nu veți conduce Partidul Laburist în următoarele alegeri generale” și că deputații laburiști, precum și sindicatele, doresc ca dezbaterea despre viitor să fie „o bătălie a ideilor, nu a personalităților sau a facționalismului meschin”.
Deși demisia lui Streeting nu declanșează automat un concurs formal pentru conducerea partidului, ea pune o presiune imensă asupra lui Starmer, care până acum a reușit să facă față unui șir de cereri de demisie venite din propriul partid. Contextul este cu atât mai tensionat cu cât alegerile locale au arătat o erodare semnificativă a sprijinului pentru laburiști, în special în zonele tradițional roșii, unde partidul a pierdut teren în fața conservatorilor și a liberal-democraților.
Analiștii politici consideră că gestul lui Streeting este mai mult decât o simplă demisie – este o încercare de a forța o schimbare de direcție în partid. „Streeting nu doar că a plecat, ci a tras cu tunul în conducerea lui Starmer”, comentează profesorul de științe politice de la Universitatea din Manchester, Sarah Collins. „El spune clar că partidul are nevoie de o dezbatere largă despre idei, nu despre persoane. Este un semnal că aripa moderată a partidului este pregătită să lupte pentru sufletul laburismului.”
Demisia vine la doar câteva zile după ce vicepremierul Angela Rayner a fost exonerată de acuzațiile legate de probleme fiscale, dar și în contextul în care guvernul se confruntă cu o criză a sistemului de sănătate, cu liste de așteptare record și cu un deficit bugetar uriaș. Streeting, care a fost unul dintre arhitecții reformelor din NHS, părăsește guvernul într-un moment critic, când negocierile cu sindicatele medicilor și asistenților sunt în impas.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Fostul premier Gordon Brown a declarat că „partidul trebuie să rămână unit, dar este clar că trebuie să asculte vocea alegătorilor”. De cealaltă parte, aripa stângă a partidului, reprezentată de deputați precum John McDonnell, a salutat demisia ca pe un „pas necesar pentru a reda speranța celor care au votat pentru schimbare”.
În tabăra conservatoare, premierul Rishi Sunak a profitat de ocazie pentru a ataca: „Laburiștii sunt în haos. Nu pot guverna nici măcar propriul partid, cum ar putea guverna țara?”. În timp ce liberal-democrații au cerut alegeri anticipate, considerând că „guvernul laburist este incapabil să facă față provocărilor reale ale britanicilor”.
Pentru Keir Starmer, aceasta este cea mai gravă criză de la preluarea conducerii partidului în 2020. Deși a reușit să îndepărteze imaginea extremistă a laburismului sub Jeremy Corbyn, popularitatea sa personală a scăzut constant, iar sondajele arată că majoritatea britanicilor nu au încredere în capacitatea sa de a gestiona economia sau sistemul de sănătate. Demisia lui Streeting ar putea fi scânteia care declanșează o revoltă mai largă în partid, mai ales că mai mulți deputați laburiști și-au exprimat în privat nemulțumirea față de stilul de conducere al premierului.
În acest context, întrebarea care se pune este: cât mai poate rezista Starmer? Unii analiști cred că va încerca să reziste până la conferința partidului din toamnă, unde speră să își consolideze poziția. Alții, însă, consideră că demisia lui Streeting este doar începutul unui val de plecări care va forța în cele din urmă un vot de neîncredere.
Pe de altă parte, există și voci care spun că această criză ar putea fi o oportunitate pentru laburiști de a se redefini. „Partidul are nevoie de o dezbatere sinceră despre ce înseamnă să fii laburist în secolul XXI”, spune Collins. „Streeting a deschis cutia Pandorei, dar poate că asta este exact ceea ce partidul avea nevoie pentru a supraviețui.”
În timp ce Streeting se pregătește să părăsească guvernul, rămâne de văzut dacă va candida pentru conducerea partidului sau dacă va sprijini un alt candidat. Cert este că politica britanică intră într-o nouă fază de incertitudine, iar următoarele săptămâni vor fi decisive pentru viitorul laburismului și al guvernării din Marea Britanie.
De ce este important:
Demisia lui Wes Streeting nu este doar o criză internă a Partidului Laburist, ci un semnal de alarmă pentru întreaga clasă politică britanică. Ea reflectă nemulțumirea profundă a alegătorilor față de promisiunile neonorate și față de incapacitatea guvernelor de a rezolva problemele stringente ale cetățenilor – de la sistemul de sănătate supraaglomerat la criza costului vieții. În plus, această criză ar putea deschide calea către alegeri anticipate, ceea ce ar schimba radical peisajul politic din Marea Britanie. Pentru români, este relevant deoarece Marea Britanie rămâne un partener important al României în UE și NATO, iar instabilitatea politică de la Londra poate avea efecte asupra relațiilor bilaterale și asupra comunității românești din Regatul Unit.
