„Glorificarea care înconjoară moartea sa este incompatibilă cu valorile pe care se bazează calea europeană”, a scris Kos, folosind un limbaj diplomatic dar categoric. Nu a fost o simplă formalitate procedurală, ci un gest politic de greutate. Comisarul sloveneză, la început de mandat, a ales să pună punct pe o ambiguitate care a durat prea mult: Serbia nu poate să negocieze aderarea la UE și, în același timp, să onoreze un condamnat pentru genocid ca pe un erou național.
Ratko Mladic, cunoscut sub pseudonimul de „Bucătarul din Bosnia” sau „Bucătarul de la Srebrenica”, a murit la 27 august, la vârsta de 84 de ani, într-o celulă de spital din Haga, unde purta o condamnare la închisoare pe viață. Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavia (ICTY) l-a declarat vinovat, în 2017, de genocid, crime împotriva omenirii și crime de război. Numele său rămâne indisolubil legat de masacrul de la Srebrenica, din iulie 1995, când trupele sub comanda sa au ucis de blood rece mai mult de 8.000 de bărbați și băieți boșnici (musulmani), singurul genocid recunoscut juridic pe teritoriul european de la Al Doilea Război Mondial până acum.
Totuși, pentru o parte semnificativă a opiniei publice și a clasei politice din Serbia, Mladic nu este un criminal de război, ci un apărător al națiunii serbe, un simbol al luptei împotriva unei conspirații internaționale percepute ca anti-serbe. Joi, când avionul care transporta trupul a aterizat la Belgrad, o gardă de onoare a Armatei Serbie a prezentat arme. Sute de susținători s-au strâns pe traseul corupului, acclamând, cântând cântece patriotice și ținând portrete ale generalului. Imaginile au făcut turul lumii, reavivând durerea victimelor și a supraviețuitorilor, dar și furia comunității internaționale.
Reacția președintelui Aleksandar Vučić nu s-a făcut așteptat și a fost, după cum ne-a obișnuit, una combativă. Președintele serb a calificat explicația lui Marta Kos ca fiind „foarte scurtă, dar proastă”, un vocabular inobișnuit pentru relațiile diplomatice de nivel înalt, dar caracteristic pentru stilul său de a face politică internă pe afară. Vučić a confirmat că Mladic va fi înhumat cu onoruri de stat și militare, iar guvernul va asigura „tot felul de sprijin logistic și de transport”, așteptând la funeralii zeci de mii de oameni.
Această scenă – un criminal de război condus la mormânt ca un mareșal – nu este un accident, ci o constantă a politicii serbe din ultimii ani. Sub conducerea Vučić, Serbia a intrat pe o traiectorie paradoxală: negociază aderarea la UE din 2014, primește fonduri europene masive, beneficiază de libertatea de circulație pentru cetățenii săi, dar refuză să se alinieze politicii externe la cele ale Bruxellesului (în special privind sancțiunile împotriva Rusiei) și, cel mai grav, refuză să asume complet trecutul. Procesul de aderare s-a blocat de facto, iar capitolele fundamentale – Justiție, Drepturi Fundamentale (Capitolul 23) și Justiție, Libertate, Securitate (Capitolul 24) – avansă greu, blocate de lipsa voinței politice de a face curat în arhive, de a coopera plen cu mecanismele de justiție tranzitorie și de a opri revisionismul istoric.
Anularea vizitei lui Marta Kos nu este un gest izolat. Vine după o serie de avertizamente din partea Parlamentului European, a Comisiei și a statelor membre. Raportul anual al Comisiei privind Serbia, publicat toamna trecută, era dur: „Serbia trebuie să facă progrese tangibile în recunoașterea faptelor trecute și în combaterea discursului de ură și a glorificării criminalilor de război”. Nimic substanțial nu s-a întâmplat de atunci. Pe contrar, ceremonia de joi a fost o demonstrație de forță a curentului naționalist-revisionist care domine discursul public.
Analistii din Bruxelles și Belgrad sunt de acord: gestul lui Kos este un „ultimul avertisment” înainte de posibile sancțiuni procedurale, cum ar fi oprirea deschiderii noilor capitole de negociere sau suspendarea anumitor fonduri de pre-aderare. Dar riscul este că, în absența unei presiuni constante și coordonate a statelor membre (unde unele capitale, ca Budapesta sau Viena, au adesea o atitudine mai blândă față de Belgrad din motive geopolitice sau energetice), Serbia să continue jocul dublu: semnând tratate la Bruxelles și închinându-se la mormintele criminalilor de război la Belgrad.
Pentru supraviețuitorii genocidului de la Srebrenica, pentru mamele care încă caută oasele copiilor lor în groapele masive din Podrinje, imaginile de joi au fost o răniță deschisă. Hatidža Mehmedović, fostă președintă a Asociației „Mamele de Srebrenica” (decedată în 2018), spunea adesea: „Ei îngropă trupurile, dar noi îngropăm adevărul”. Adevărul, însă, a fost pronunțat de instanțe internaționale, pe baza probelor, a marturiilor și a documente. Refuzul Serbiei de a-l accepta integral nu este doar o problemă diplomatică, este o rană morală care împiedică reconciliarea regională.
Regiunea Balcanilor de Vest stă la un moment charnière. Bosnia și Hercegovina este blocată într-o criză constituțională severă, alimentată de separatismul liderului serb Milorad Dodik, care neagă genocidul și amenință cu secesiune. Kosovo-ul și Serbia negociază sub egida UE și SUA un acord de normalizare care nu vine. În acest context, glorificarea lui Mladic nu este un simplu gest simbolic, ci un act de sabotare a arhitecturii de securitate europeană din regiune. Trimite mesajul că justiția internațională este opțională, că puterea militară și volența politică pot învinge legea, că valorile UE sunt negociabile.
Marta Kos a înțeles acest lucru. Anulând vizita, a refuzat să fie comparsă într-o piesa de teatru politic unde UE-ul ar fi fost folosit ca fond decorativ pentru o ceremonie de legitimare a trecutului întuneric. A ales să fie, cel puțin o dată, gardianul valorilor pe care Tratatul de la Lisabona le pune la baza Uniunii: demnitatea omului, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectul pentru drepturile omului. Acestea nu sunt simple cuvinte scrise pe hârtie, sunt condiția sine qua non a apartenenței la clubul european.
Următorii luni vor fi decisivi. Serbia are nevoie de investiții, de acces la piețele unice, de tehnologie, de tineri care nu mai pleacă în strainătate. UE are nevoie de stabilitate la frontiere, de parteneri credibili, de o regiune care nu mai exportă criză și refugiați. Dar acest contract implicit nu poate fi semnat pe baza amănunțirilor. Anularea vizitei lui Kos este un moment de adevăr. Răspunsul Belgradului – dacă va fi unul de recunoaștere a realității judiciare și de oprire a cultului personalității criminale, sau unul de refugă în victimism și retorică suveranistă – va dicta ritmul și chiar destinul procesului de extindere pentru ani de zile.
De ce este important:
Acest incident nu este doar o știre diplomatică de o zi, ci un test de maturitate pentru relația UE-Serbia. Anularea vizitei comisarului Kos marchează o schimbare de ton: Bruxelles nu mai acceptă ambiguitatea dintre discursul pro-european al oficialilor serbi și realitatea gesturilor de glorificare a criminalilor de război. Pentru cetățenii români și europeeni, acest lucru demonstrează că aderarea nu este un proces tehnocratic automat, ci unul politic și moral. Pentru regiunea noastră, stabilitatea Balcanilor de Vest depinde de curajul de a confrunta trecutul, nu de cel de a-l rescrie. România, ca membru UE și vecină strategică, are interesul direct ca Serbia să aleagă calea valorilor, nu a revisionismului, pentru că orice instabilitate la Dunăre ne atinge direct.
