Miliband, care a preluat funcția de secretar de stat pentru afaceri externe în urma recentei remanieri guvernamentale, a fost explicit: „Guvernul britanic nu poate rămâne pasiv în fața unei politici de fapt împlinit care distruge orice perspectivă de pace. Coloniile israeliene din teritoriile ocupate sunt ilegale conform dreptului internațional și reprezintă un obstacol major în calea soluției celor două state.” Declarația sa a fost întâmpinată cu reacții mixte: aplauze din partea organizațiilor pentru drepturile omului și a autorității palestiniene, dar și critici dure din partea oficialilor israelieni și a unor grupuri de lobby pro-israeliene din Marea Britanie.
Contextul este unul exploziv. În ultimele luni, guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu a accelerat construcția de noi locuințe în Cisiordania, inclusiv în zone considerate strategice pentru un viitor stat palestinian. Potrivit datelor ONU, numărul coloniștilor a depășit 700.000, iar terenurile confiscate continuă să crească. Aceste acțiuni contrazic în mod flagrant Rezoluția 2334 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată în 2016, care califică coloniile drept o „încălcare flagrantă a dreptului internațional”.
Miliband a subliniat că Marea Britanie, deși nu are un rol direct în procesul de pace, are obligația morală și legală de a-și folosi influența pentru a preveni o anexare de facto a teritoriilor ocupate. „Nu putem vorbi despre respectarea ordinii internaționale bazate pe reguli și, în același timp, să privim în altă parte când aceste reguli sunt călcate în picioare”, a adăugat el.
Aceasta nu este prima poziție fermă a Londrei față de problema israeliano-palestiniană. De-a lungul anilor, guvernele britanice au oscilat între critici moderate și sprijin necondiționat pentru Israel. Totuși, tonul lui Miliband pare să marcheze o schimbare de paradigmă, aliniindu-se mai degrabă cu pozițiile Franței și ale altor state europene, care au cerut sancțiuni împotriva coloniilor și a produselor fabricate în acestea.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Ministerul de Externe israelian a emis un comunicat în care acuză Marea Britanie de „ipocrizie” și de „încurajarea terorismului”, afirmând că „Israelul are dreptul de a-și apăra cetățenii și de a construi în patria istorică”. De cealaltă parte, premierul palestinian Mohammad Shtayyeh a salutat declarația, cerând Marii Britanii să treacă de la vorbe la fapte, inclusiv prin recunoașterea statului palestinian.
Analiștii internaționali consideră că această poziție ar putea avea consecințe semnificative. Pe de o parte, ar putea influența politica externă a altor state occidentale, care așteaptă un lider moral. Pe de altă parte, ar putea tensiona relațiile bilaterale dintre Londra și Ierusalim, mai ales în contextul negocierilor post-Brexit, unde Marea Britanie caută noi parteneri comerciali. Israelul este un partener economic important, iar un boicot al produselor din colonii ar putea afecta schimburile comerciale.
În plus, declarația lui Miliband vine înaintea unei vizite oficiale a premierului britanic în Orientul Mijlociu, programată pentru luna viitoare. Se speculează că această vizită ar putea include o oprire în Ramallah, dar nu și în Ierusalim, ceea ce ar fi un semnal fără precedent. Oficialii de la Downing Street nu au confirmat, dar surse apropiate spun că „toate opțiunile sunt pe masă”.
Pe plan intern, declarația a stârnit dezbateri aprinse în Parlamentul britanic. Partidul Conservator, aflat în opoziție, a acuzat guvernul laburist că „sacrifică interesele strategice ale Marii Britanii pentru o agendă ideologică”. În schimb, deputații laburiști și liberal-democrați au cerut măsuri concrete, precum interzicerea importului de produse din colonii și sancțiuni împotriva coloniștilor violenți.
Organizațiile neguvernamentale, precum Amnesty International și Human Rights Watch, au salutat poziția, dar au cerut acțiuni mai ferme. „Condamnările verbale nu au oprit niciodată construcția de colonii. Este nevoie de sancțiuni economice și de o recunoaștere clară a statului palestinian”, a declarat un purtător de cuvânt al Amnesty.
În același timp, vocea societății civile britanice se face tot mai auzită. Campanii precum „Stop the Wall” sau „Boycott, Divestment and Sanctions” (BDS) au câștigat teren, iar mai multe universități și consilii locale au adoptat rezoluții de boicot. Deși guvernul britanic nu a adoptat oficial BDS, presiunea publică este în creștere.
Este important de subliniat că problema coloniilor nu este doar una politică, ci are și o dimensiune umană profundă. Fiecare nouă colonie înseamnă strămutarea unor familii palestiniene, distrugerea de măslini și case, și o umilință zilnică la punctele de control. Cisiordania este fragmentată în enclave, iar libertatea de mișcare a palestinienilor este sever restricționată. Coloniile nu sunt doar „cartiere evreiești”, ci adevărate fortărețe care controlează resursele de apă și terenurile agricole.
În acest context, declarația lui Miliband poate fi văzută ca o încercare de a reafirma angajamentul Marii Britanii față de dreptul internațional și față de o soluție justă și durabilă. Rămâne de văzut dacă va fi urmată de acțiuni concrete sau dacă va rămâne doar o declarație de principiu. Istoria ne-a învățat că, în Orientul Mijlociu, cuvintele fără fapte sunt uitate rapid. Dar, așa cum a spus Miliband, „tăcerea nu este o opțiune”.
De ce este important:
Această declarație marchează o posibilă schimbare de direcție în politica externă britanică față de conflictul israeliano-palestinian. Ea reafirmă principiul soluției celor două state, aflată în pericol din cauza extinderii coloniilor, și ar putea influența alte state occidentale să adopte poziții mai ferme. În plus, subliniază importanța respectării dreptului internațional și a drepturilor omului, într-o regiune marcată de violență și impunitate. Pentru publicul larg, aceasta este o dovadă că presiunea societății civile și a opiniei publice poate determina guvernele să ia atitudine, chiar și în fața unor alianțe strategice consolidate.
