„Liderii europeni au primit mesajul. L-au auzit clar și răspicat”, a spus Rutte înaintea unei reuniuni a Comunității Politice Europene, desfășurată în Armenia. „Europenii se mobilizează, își asumă un rol mai important, iar NATO devine mai puternic”, a adăugat el. Aceste cuvinte vin după ce Pentagonul a anunțat vineri retragerea trupelor americane din Germania, la doar câteva zile după ce cancelarul german Friedrich Merz a declarat că Iranul „umilește” Statele Unite în cadrul negocierilor pentru încheierea războiului.
Decizia lui Trump de a reduce prezența militară americană în Europa nu este una nouă. Încă din primul său mandat, președintele republican a criticat dur statele NATO care nu ating ținta de 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare. De data aceasta, însă, contextul este mult mai încărcat: războiul împotriva Iranului, declanșat de SUA și Israel, a generat unde de șoc în economia globală, în special din cauza blocării parțiale a Strâmtorii Hormuz, o rută vitală pentru transportul de petrol.
Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a calificat momentul anunțului drept o „surpriză”. „Cred că acest lucru arată că trebuie să întărim cu adevărat pilonul european în cadrul NATO și să facem mai mult”, a spus Kallas, subliniind totodată că „trupele americane nu sunt în Europa doar pentru a proteja interesele europene, ci și interesele americane”. Această remarcă evidențiază o tensiune fundamentală: în timp ce Washingtonul acuză Europa de lipsă de sprijin, europenii consideră că războiul din Iran este o aventură americană care le afectează direct economiile.
Criticile europene la adresa războiului din Iran s-au intensificat în ultimele săptămâni. Cancelarul german Friedrich Merz a comparat conflictul cu anterioarele „mlaștini” militare americane, precum invaziile din Irak și Afganistan. „Este, în acest moment, o situație destul de încâlcită. Și ne costă o grămadă de bani. Acest conflict, acest război împotriva Iranului, are un impact direct asupra producției noastre economice”, a declarat Merz.
Spania a mers și mai departe, refuzând să permită Statelor Unite să lanseze atacuri asupra Iranului de pe teritoriul său aerian sau de pe bazele militare spaniole. Prim-ministrul Pedro Sanchez a condamnat războiul ca fiind „nejustificat” și o „intervenție militară periculoasă”, în afara cadrului dreptului internațional. Reacția lui Trump a fost una tipică: l-a numit pe Sanchez „teribil” și a amenințat că va rupe toate legăturile comerciale cu Spania.
Cu toate acestea, Mark Rutte a declarat că „tot mai multe” națiuni europene își repoziționează active militare, precum vânătoarele de mine și dragorii, în apropierea Golfului, pentru a fi pregătite pentru „următoarea fază” a războiului. Nu a oferit detalii, iar statele europene au insistat anterior că nu vor ajuta la polițarea Strâmtorii Hormuz până la încheierea conflictului. Această poziție ambivalentă reflectă dilema Europei: pe de o parte, vrea să-și arate loialitatea față de NATO și SUA, pe de altă parte, nu vrea să fie trasă într-un război pe care nu l-a provocat și care îi destabilizează economia.
În acest context, mai mulți lideri europeni prezenți la Erevan au anunțat creșteri ale cheltuielilor pentru apărare. Președintele francez Emmanuel Macron a declarat: „Europenii își iau destinul în propriile mâini, își măresc cheltuielile pentru apărare și securitate și își construiesc propriile soluții comune”. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a adăugat: „Trebuie să ne sporim capacitățile militare pentru a putea să ne apărăm și să ne protejăm”.
Aceste declarații vin pe fondul temerilor legate de angajamentul lui Trump față de NATO și de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Deși războiul din Iran domină acum agenda, spectrul unei Rusii revanșarde rămâne o preocupare majoră pentru statele din flancul estic al Alianței. Retragerea trupelor americane din Germania este văzută de unii analiști ca un semnal că Washingtonul își reorientează prioritățile strategice către Asia și Orientul Mijlociu, lăsând Europa să se descurce singură.
Purtătoarea de cuvânt a NATO, Allison Hart, a declarat că oficialii alianței „lucrează cu SUA pentru a înțelege detaliile deciziei privind postura forțelor în Germania”. Este de așteptat ca în următoarele săptămâni să aibă loc consultări intense la nivelul ambasadorilor NATO, pentru a evalua impactul acestei decizii asupra securității colective.
În concluzie, mesajul lui Trump a fost recepționat, iar europenii încep să acționeze. Însă rămâne de văzut dacă aceste măsuri vor fi suficiente pentru a calma nemulțumirile Washingtonului și pentru a asigura coeziunea Alianței Nord-Atlantice într-un moment de criză multiplă: război în Ucraina, conflict în Orientul Mijlociu și tensiuni transatlantice tot mai acute.
De ce este important:
Această evoluție marchează un punct de cotitură în relațiile transatlantice. Decizia lui Trump de a retrage trupele din Germania nu este doar o sancțiune simbolică, ci un semnal clar că Statele Unite nu mai sunt dispuse să suporte singure povara apărării Europei. Pentru România, ca stat membru NATO de pe flancul estic, implicațiile sunt directe: o eventuală reducere a prezenței americane în Europa ar putea slăbi descurajarea în fața Rusiei și ar putea forța țara noastră să aloce și mai multe resurse pentru apărare. În același timp, războiul din Iran afectează deja economia românească prin creșterea prețurilor la energie și perturbarea lanțurilor de aprovizionare. Este esențial ca liderii europeni, inclusiv cei de la București, să înțeleagă că „mesajul” nu este doar despre bani, ci despre asumarea unui rol activ în securitatea globală.
