Să ne uităm în oglindă. Acum 17 ani, Sequoia a inventat modelul. Ideea era simplă, aproape genială în naivitatea ei: dai unor fondatori și operatori de top un buget mic (inițial 100k, apoi 250k, ajungând la 500k sau chiar un milion) să investească în numele tău. Ei au rețeaua, au gustul, au accesul la deal-uri la care tu, partenerul senior din Sand Hill Road, nu ai cum să ajungi. A fost o formă de "outsourcing" al sursei de deal-uri (deal flow) la scară industrială. Și a funcționat. Până la un moment dat.
Pentru că, să fim onesti, modelul a început să creeze propriile sale distorsiuni. Sheel Mohnot, un VC cunoscut pentru că nu-și bate joc de cuvinte, a scris pe X aceste zile ceva ce mulți gândeau dar puțini aveau curajul să spună public: "Ei au pionerat programul de scouts, dar [să fim sinceri] nu mi s-a părut niciodată logic! Scoutii nu le pasă prea mult de investiții, poți să ratezi totuși (precum au ratat ei Uber), nu înțeleg ce îți aduce. Suspectez că alți fonduri vor închide ale lor totodată." Dur, dar corect. Când joci cu banii altcuiva (OPM - Other People's Money), incentivul e de a face volum, nu valoare. E "spray and pray" la putere: împrăștiești bani la stânga și la dreapta, sperând că una din 50 de startup-uri devine unicorn. Dar costul de oportunitate e uriaș: timpul partenerilor seniori petrecut în board-uri de companii mediocre, diluarea brand-ului, confuzia fondatorilor care nu știu dacă vorbesc cu Sequoia "adevărată" sau cu un scout care are o mandat limitat.
Sequoia nu a atacat modelul în memo. Au căutat o narativă mai politicosă: "focus". "Punem mai multă energie în mai puțini oameni și lucruri." Sună bine la o întâlnire de board, dar în practică înseamnă: ne saturăm de zgomot. Și nu sunt singuri. Andreessen Horowitz (a16z), rivalul istoric, a făcut exact același lucru anul trecut. Gabriel Vasquez, partener acolo, mi-a spus atunci că au dublat miza pe "cei mai buni oameni". Scoutii primesc mai mult buget, dar sunt așteptați să fie activi: să organizeze cinci, să facă introduceri, să fie de facto extensii ale echipei de investiții. Numărul a scăzut drastic. Calitatea a urcat. E o migrare de la cantitate la calitate, de la o rețea largă de antene la o echipă mică de operatori de elită.
Dar ce se întâmplă cu cei care au fost scouti? Roxanne Varza, șefa Station F (cel mai mare campus de startup-uri din Europa, la Paris), a fost scout pentru Sequoia între 2020 și 2025. A scris pe LinkedIn că e "tristă" și speră că alți fonduri nu vor urma exemplul. Nu e doar nostalgie. Varza mi-a spus într-un email că programul a fost o "piatră de temelie" pentru mulți aspiranți la investitori. "Nu le pot numi pe toți scoutii incredibili care au ajuns să se alătureze sau să creeze fonduri, dar sunt câțiva. Programele de scouts i-au ajutat să își construiască un track record de investiții, să creeze relații directe cu fonduri, și nu numai." Are dreptate. În Europa, unde ecosistemul e mai tânăr, mai fragmentat, mai puțin lichid decât în SUA, programul Scouts a fost un motor de maturizare. A forțat o cultură de "angel investing" la scară, a educat fondatori să gândească ca investitori, a creat o clasă nouă de GPs (General Partners) care altfel n-ar fi avut acces la LP-uri (Limited Partners).
Atunci de ce oprire? Două motive fundamentale, ambele structurale.
Primul: arbitrajul financiar. Un operator experimentat azi are o alternativă mult mai bună: să fie business angel cu banii săi. Păstrează carry-ul (participația la profit), are control total, nu are rapoarte de făcut la parteneri, nu are conflicte de interes. De ce să fii scout pentru 20% carry (sau mai puțin, adesea doar un bonus) când poți pune 50k proprii și ții 100% din upside? Sequoia și a16z au devenit atâtea de mari și de cunoscute încât nu mai au nevoie de "antene" pentru a vedea deal-urile bune. Fondatorii de top le scriu direct. Le bat la ușă. Singurele zone unde încă pierd deal-uri sunt cele foarte timpurii (pre-seed, unde e prea mult zgomot) sau nichele geografice/tehnice unde nu au reach. Dar acolo, modelul scout clasic e prea lent, prea bureaucratic.
Al doilea: evoluția către modelul "Venture Partner". Varza are dreptate când zice: "Scouts era doar o modalitate de a scala formatul. Nu mă imaginez Sequoia renunțând la venture partners." Exact. Viitorul nu e scoutul care scrie un cec de 25k și dispară. E venture partner-ul care stă în board, ajută la recrutare, pregătește Series A, e o prelungire a brațului fondului. E un model mai scump, mai greu de scalat, dar mult mai eficient. Sequoia nu ucide ideea de a folosi operatori externi. O profesializează. O transformă dintr-un joc de numere într-o strategie de talente.
Ce înseamnă asta pentru un fondator din București, Cluj sau Timișoara? Înseamnă că "rețeaua informală" de scouti care vă puteau da un intro la Sequoia se îngustează. Dar înseamnă și că fondurile mari vor căuta partenerițuri mai profunde, mai vizibile, cu oameni care au skin in the game real. Vor căuta venture partners locali, nu scouti anonimi. Pentru ecosistemul românesc, care începe să aibă primele exit-uri mari (UiPath, FintechOS, DRUID) și o generație de operatori cu bani și experiență, e o fereastră de oportunitate. Nu așteptați să vă contacteze un scout. Deveniți voi partenerii pe care fondurile le caută.
Era scoutilor nu s-a terminat. S-a maturizat. Și maturizarea, în venture capital, doare adesea. Dar e singura cale spre performanță.
De ce este important:
Închiderea programului Scouts de către Sequoia nu este un eveniment izolat, ci un semnal puternic de piață că modelul "spray and pray" de sursă a deal-urilor a ajuns la limită. Pentru fondatori și investitori din România și Europa de Est, mesajul e clar: valoarea nu mai stă în accesul la un cec mic de la un scout, ci în construirea unei relații strategice, pe termen lung, cu fondurile care au capacitatea să conducă runde mari și să ofere suport operational real. Tranziția către modelul "Venture Partner" premiază experiența operativă dovedită și skin in the game real, creând oportunități pentru noua generație de operatori-români să ocupe poziții de influență directă în ecosistemul global de VC, trecând de la statutul de "antenă" la cel de "arhitect" al rondelor de finanțare.
