Starmer, liderul Partidului Laburist, a câștigat alegerile din iulie 2024 cu un program care promitea „o politică externă bazată pe dreptul internațional și pe respectarea suveranității”. În timpul campaniei, el a declarat că „Marea Britanie trebuie să joace un rol constructiv în încetarea violențelor din Gaza și în asigurarea ajutorului umanitar”. Aceste cuvinte au fost primite cu speranță de comunitățile musulmane și de stânga laburistă, care s-au simțit trădate de poziția ambiguă a partidului sub conducerea anterioară a lui Jeremy Corbyn.
Dar realitatea post-electorală pare mai nuanțată. Numirea lui David Lammy ca secretar de stat pentru afaceri externe și a lui John Healey ca ministru al apărării a fost interpretată de unii ca un semn de continuitate, nu de schimbare. Ambii sunt considerați „atlanticiști” loiali alianței cu Statele Unite și au evitat să critice direct acțiunile Israelului în Gaza, deși au cerut „reținere” și „respectarea dreptului umanitar internațional”.
În primele săptămâni de mandat, guvernul Starmer a anunțat reluarea finanțării pentru UNRWA (Agenția ONU pentru Refugiații Palestinieni), suspendată de conservatori în urma unor acuzații neconfirmate. De asemenea, a promis că va sprijini ancheta Curții Penale Internaționale privind crimele de război. Aceste măsuri au fost salutate de organizațiile umanitare, dar criticii subliniază că Marea Britanie continuă să exporte arme către Israel, deși există dovezi că acestea sunt folosite în atacuri asupra civililor.
„Nu poți spune că susții pacea și în același timp trimiți bombe care ucid copii”, a declarat pentru Al Jazeera un activist din Londra, sub protecția anonimatului. „Starmer a promis că va face mai bine, dar până acum vedem doar ajustări cosmetice.”
Pe de altă parte, susținătorii premierului argumentează că schimbarea nu poate fi bruscă. „Marea Britanie are angajamente internaționale complexe. Nu poți rupe relațiile cu Israelul peste noapte”, a explicat un analist politic de la Universitatea din Oxford. „Dar semnalele trimise de Lammy la ONU – votul pentru încetarea focului, sprijinul pentru ancheta CPI – arată o direcție diferită față de administrația Sunak.”
Un test crucial va fi atitudinea față de recentele încălcări ale încetării focului de către Israel. Dacă guvernul britanic va condamna public aceste acțiuni și va sprijini sancțiuni, atunci se poate vorbi de o schimbare reală. Până acum, însă, reacțiile au fost temperate, cu apeluri la „dialog” și „reținere de ambele părți”.
În plus, în interiorul Partidului Laburist, tensiunile sunt mari. Aripa stângă a partidului, reprezentată de deputați precum Zarah Sultana și Richard Burgon, cere o poziție mai fermă, inclusiv suspendarea exporturilor de arme și recunoașterea statului Palestina. Starmer încearcă să mențină un echilibru fragil, temându-se că o poziție prea critică față de Israel ar putea aliena electoratul moderat și ar putea tensiona relațiile cu Washingtonul.
„Este o chestiune de credibilitate”, a scris editorialistul John Harris în The Guardian. „Dacă Starmer nu reușește să transforme promisiunile în acțiuni concrete, riscă să piardă încrederea tinerilor și a minorităților care l-au votat masiv.”
Pe scena internațională, Marea Britanie încearcă să-și recâștige rolul de mediator, după ce sub conservatori a fost percepută ca un aliat necondiționat al Israelului. În discursul său de la summitul ONU, Lammy a vorbit despre „nevoia urgentă de a pune capăt suferinței din Gaza” și a anunțat o contribuție suplimentară de 10 milioane de lire sterline pentru ajutor umanitar. Cu toate acestea, nu a menționat sancțiuni sau condiționarea ajutorului militar.
„Vorbele sunt ieftine”, a comentat un diplomat palestinian, sub acoperirea anonimatului. „Ceea ce contează sunt faptele. Dacă Londra vrea cu adevărat să oprească războiul, trebuie să exercite presiuni reale asupra Tel Avivului, nu doar să facă declarații de compasiune.”
În concluzie, răspunsul la întrebarea „Și-a ținut Starmer promisiunea?” este unul complex. Da, au existat pași în direcția corectă – reluarea finanțării UNRWA, sprijinul pentru CPI, voturi pro-pace la ONU. Dar nu, acești pași nu sunt suficienți pentru a vorbi de o schimbare fundamentală. Rămâne de văzut dacă noul cabinet va avea curajul să meargă mai departe, chiar cu riscul de a deranja aliații.
De ce este important:
Poziția Marii Britanii în conflictul din Gaza nu este doar o chestiune de politică externă, ci și un test al angajamentului față de dreptul internațional și de valorile umanitare. În timp ce războiul continuă să facă victime civile, fiecare decizie a Londrei – de la exporturile de arme la voturile în Consiliul de Securitate – are consecințe directe asupra vieților palestinienilor. Mai mult, modul în care Starmer gestionează această criză va defini moștenirea sa politică și va influența încrederea alegătorilor în capacitatea laburiștilor de a guverna cu principii. Într-o lume în care superputerile își urmăresc propriile interese, Marea Britanie are ocazia să demonstreze că poate fi o voce morală – sau să confirme cinismul celor care cred că politica externă este doar o continuare a comerțului cu arme.
