Parlamentul de tranziție, format din 210 de membri, are un mandat de 30 de luni și sarcina principală de a redacta o nouă lege electorală, care să pregătească terenul pentru alegeri populare. Două treimi dintre membri au fost selectați de comitete locale numite de comisia electorală, la rândul ei desemnată de președintele interimar Ahmed al-Sharaa. Restul de o treime urmează să fie numiți direct de acesta. Însă provincia Suwayda, cu majoritate druză, nu și-a desemnat încă reprezentanții, după violențele sectare de anul trecut. Autoritățile electorale au declarat că procesul de selecție va avea loc acolo când „condițiile vor fi adecvate”.
În nordul și nord-estul țării, fostele zone controlate de kurzi au participat la selecție după ce autoritățile de la Damasc au preluat controlul și au semnat un acord de integrare a instituțiilor kurde în stat. Aceasta este o mișcare importantă, deoarece kurzi au fost mult timp marginalizați, iar relațiile dintre administrația autonomă kurdă și noul guvern central rămân fragile.
Amânarea fără explicații ridică semne de întrebare cu privire la coeziunea internă a noului regim și la capacitatea sa de a gestiona tranziția. Deși președintele al-Sharaa a semnat în martie 2025 o constituție provizorie valabilă pentru cinci ani, implementarea efectivă a instituțiilor democratice se dovedește dificilă. Războiul civil de aproape 14 ani, care a ucis aproximativ jumătate de milion de oameni, a lăsat o societate profund divizată și o economie în ruină.
Analiștii consideră că întârzierea ar putea fi cauzată de negocieri tensionate între diferitele facțiuni care alcătuiesc coaliția de guvernare. Fosta opoziție, formată din grupuri diverse – de la islamiști moderați la foști militari și activiști civili – trebuie să găsească un echilibru fragil. De asemenea, presiunile internaționale, inclusiv apelurile lui Donald Trump ca Siria să combată Hezbollah în Liban, adaugă o dimensiune externă complicată.
Pe de altă parte, eliberarea recentă a activistului Hassan Akkad, după câteva zile de detenție, arată că noul regim este încă departe de a fi un model de transparență și respectare a drepturilor omului. Akkad fusese reținut fără acuzații clare, iar eliberarea sa a fost salutată de organizațiile pentru drepturile omului, dar rămâne un semnal de alarmă.
În acest context, amânarea parlamentului de tranziție nu este doar o problemă procedurală, ci un test al credibilității întregului proces de reconstrucție politică. Dacă noua conducere nu reușește să ofere explicații clare și să mențină un calendar previzibil, riscă să piardă încrederea atât a populației, cât și a comunității internaționale.
De ce este important:
Amânarea primei sesiuni a parlamentului de tranziție din Siria, fără o justificare oficială, subliniază fragilitatea procesului politic post-Assad. În timp ce țara încearcă să se reconstruiască după un război devastator, orice ezitare în consolidarea instituțiilor democratice poate alimenta instabilitatea și poate oferi spațiu de manevră forțelor care se opun tranziției. De asemenea, lipsa de transparență riscă să erodeze încrederea publicului și să complice relațiile cu partenerii internaționali, care urmăresc cu atenție evoluțiile din Siria. Pentru cetățenii sirieni, această întârziere este un semnal că drumul spre normalitate este încă lung și plin de obstacole.
