Acesta nu este un caz izolat. Luna trecută, un alt soldat a fost fotografiat în timp ce deteriora o statuie a lui Isus în același sat. Potrivit presei libaneze, trupele israeliene au bulldozat panouri solare în Debel, care asigurau electricitatea necesară sistemului de apă al localității, și au distrus case, drumuri și măslini. Aceste acțiuni fac parte dintr-un val mai larg de atacuri și ocupație în sudul Libanului, unde Israelul susține că vizează luptători și infrastructură Hezbollah. În realitate, însă, distrugerile sunt masive și afectează civilii, inclusiv proprietăți și lăcașuri de cult.
Incidentul cu statuia Fecioarei Maria este doar vârful aisbergului. În ultimele luni, forțele israeliene au intensificat atacurile asupra Libanului, inclusiv asupra Beirutului, și continuă să ocupe zone extinse din sud, demolând sate întregi. Locuitorii și oficialii libanezi sunt tot mai îngrijorați că cei strămutați de război nu vor mai avea unde să se întoarcă. Distrugerile sistematice ale infrastructurii civile, inclusiv a sistemelor de apă și a terenurilor agricole, sugerează o strategie de a face imposibilă revenirea populației.
Mai mult, acest incident se înscrie într-un tipar mai larg de tratament discriminatoriu al creștinilor în Israel și în teritoriile palestiniene ocupate. Grupuri religioase au documentat o creștere a hărțuirii și violenței împotriva pelerinilor creștini, a clerului și a creștinilor palestinieni, inclusiv agresiuni și scuipări, adesea comise de studenți ultra-ortodocși ai yeshivelor. Un exemplu recent este atacul asupra unei călugărițe franceze lângă Orașul Vechi al Ierusalimului, luna trecută. Imaginile video arată un bărbat care o urmărește, o împinge cu forță la pământ, provocându-i o rană la cap, apoi se întoarce și o lovește cu piciorul în timp ce aceasta zăcea la pământ, înainte ca trecătorii să intervină.
Autoritățile israeliene condamnă rapid astfel de incidente când atrag atenția globală, dar experții spun că acțiunile sunt luate doar atunci când riscă să erodeze simpatia internațională, în special a Statelor Unite. După ce imaginile cu atacul asupra călugăriței au apărut, poliția israeliană a anunțat arestarea unui bărbat de 36 de ani. Iar după protestele legate de distrugerea statuii lui Isus în Debel, biroul premierului Benjamin Netanyahu a emis rapid o condamnare. Cei doi soldați implicați – unul a folosit un baros pentru a sparge statuia, iar celălalt a filmat – au fost scoși din misiunile de luptă și condamnați la 30 de zile de închisoare. În martie, biroul lui Netanyahu a oferit și scuze după ce poliția israeliană l-a împiedicat pe patriarhul latin al Ierusalimului, Pierbattista Pizzaballa, să ajungă la Biserica Sfântului Mormânt pentru a oficia slujba de Florii.
Decizia Israelului de a disciplina soldații implicați în incidentul din Debel iese în evidență, având în vedere cât de rar anchetele militare găsesc vinovați în rândul trupelor. În ultimul deceniu, niciun soldat israelian nu a fost acuzat de uciderea unui palestinian. Acest lucru se întâmplă în ciuda uciderii a peste 72.000 de persoane în războiul genocid al Israelului din Gaza, majoritatea femei și copii. Mii de alții au fost uciși în afara Gazei, inclusiv jurnalista Al Jazeera Shireen Abu Akleh, o creștină, împușcată mortal de un soldat israelian în Cisiordania ocupată în 2022.
Forțele israeliene au distrus peste 800 de moschei în Gaza în timpul războiului genocid, inclusiv Marea Moschee Omari, cea mai mare și mai veche din Fâșie. Minaretul său vechi de 1.400 de ani a fost distrus, iar structura a fost grav avariată. De asemenea, au fost lovite mai multe biserici, inclusiv Biserica Sfântul Porfirie, cea mai veche din Gaza și a treia ca vechime din lume. Aceste atacuri asupra locurilor de cult nu sunt întâmplătoare; ele fac parte dintr-un tipar de încălcare a dreptului internațional umanitar, care protejează în mod special bunurile culturale și religioase în timpul conflictelor armate.
Analizând contextul mai larg, acest incident reflectă o problemă sistemică în cadrul armatei israeliene și al societății israeliene în general. Impunitatea de care se bucură soldații, combinată cu retorica naționalist-religioasă care dezumanizează „ceilalți” – fie ei libanezi, palestinieni sau creștini – creează un mediu în care astfel de acte de profanare și violență devin posibile. Deși oficialii israelieni condamnă uneori aceste fapte, ele sunt rareori pedepsite cu adevărat, iar atunci când se întâmplă, pedepsele sunt simbolice, cum ar fi 30 de zile de închisoare pentru distrugerea unei statui.
Mai mult, aceste incidente au loc pe fundalul unei ocupații militare ilegale și al unor atacuri care au fost caracterizate de experți în drept internațional drept genocid. Curtea Internațională de Justiție a emis deja ordine provizorii în cazul intentat de Africa de Sud împotriva Israelului, constatând un risc plauzibil de genocid în Gaza. În acest context, profanarea unei statui a Fecioarei Maria poate părea un detaliu minor, dar ea simbolizează disprețul față de valorile religioase și culturale ale altor popoare, un semn al unei mentalități care justifică distrugerea și umilirea.
Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Lideri religioși și organizații pentru drepturile omului au condamnat ferm incidentul, cerând o anchetă independentă și sancțiuni pentru cei responsabili. Patriarhia Latină a Ierusalimului a emis un comunicat în care își exprimă „profunda îngrijorare” și subliniază că astfel de acte „nu pot fi tolerate”. De asemenea, guvernul libanez a denunțat „profanarea simbolurilor creștine” și a cerut comunității internaționale să ia atitudine.
În concluzie, acest incident nu este un caz izolat de comportament necorespunzător al unui soldat, ci un simptom al unei politici mai ample de ocupație și represiune. El relevă o criză morală profundă în cadrul forțelor israeliene și o lipsă de responsabilitate care permite astfel de abuzuri. Pe măsură ce războiul din Gaza și Liban continuă, iar numărul victimelor crește, astfel de imagini devin mărturii ale unei realități brutale, în care nici măcar simbolurile sacre nu sunt cruțate.
De ce este important:
Acest incident evidențiază nu doar un act de profanare religioasă, ci și un tipar mai larg de încălcare a dreptului internațional și a normelor umanitare de către forțele israeliene. El atrage atenția asupra impunității sistematice de care se bucură soldații israelieni, chiar și în cazuri de distrugere a lăcașurilor de cult sau de violență împotriva civililor. În contextul războiului din Gaza și al ocupației din sudul Libanului, acest caz subliniază necesitatea unei anchete internaționale independente și a unor măsuri concrete pentru protejarea patrimoniului religios și a drepturilor omului. De asemenea, el reamintește comunității internaționale că tolerarea unor astfel de abuzuri alimentează un ciclu de violență și instabilitate în regiune.
