Conform comisiei electorale palestiniene independente (CEC), aproximativ 70.000 de cetățeni mai mari de 18 ani au dreptul de vote între orele 7:00 și 17:00 (04:00–14:00 GMT), iar votarea va avea loc în 12 centre electorale, aménajate în spații precum stadionuri locale, centre de activitate pentru femei și clinici fostă, fiecare echipată cu opt posturi de votare. Sistemul electoral se bazează pe liste închise: fiecare listă trebuie să conțină minim 15 candidați, dintre care cel puțin 4 femei. Votarii vor alege mai întâi una dintre patru liste, apoi vor exprima preferințe pentru cinci candidați specifici din acea listă. Cele 15 persoane cu cele mai multe voturi vor forma noul consiliu local, iar reprezentarea feminină va fi asigurată prin mecanismul de liste.
Această structură este conceasă pentru a evita dominarea partidelor politice tradiționale și pentru a încuraja o guvernare bazată pe servicii, nu pe partidarism. În realitate, niciuna dintre partidele majore – nici Hamas, nici Fatah – nu participă sub semnele proprii. În loc de asta, candidații sunt organizați în patru liste nominal independente: „Pace și Construcție“, „Deir el-Balah Ne Uneste“, „Viitorul Deir el-Balah“ și „Renașterea Deir el-Balah“. Conform declarațiilor candidaților interviuati de Al Jazeera, toate aceste liste subliniază orientarea lor spre transparență, responsabilitate și soluții practice – „lângă partidarism“, așa cum a declarat Mohammed Abu Nasser, conducătorul listei Peace and Construction.
Dar din spatele acestui discurs idealist se ascunde o realitate dură. Deir el-Balah, deși ales ca „zonă de test” pentru revitalizarea procesului democratic datorită daunelor infrastructurale mai puțin severe decât în alte părți ale Gazei, a fost totuși profund marcata de război. În decembrie 2024, forțele israeliene au bombardat clădirea municipiului, ucizând atunci primarul Diab al-Jarou și 10 membri ai personalului, în timp ce aceștia încercau să oferească servicii esențiale populației deplasate. Atașamentul a avut loc chiar și deși Israelul avea declarat orașul „zonă sigură“ – un fapt care a intensificat acusările de genocid și a dus la condemnări internaționale.
Această tragedie subliniază contrastul dintre speranța incarnată de alegeri și realitatea de supraviețuire zilnică. Cetățenii nu votă pentru ideologii, ci pentru apă curentă, electricitate, canalizare, colectarea gunoiului și reconstructia caselor. „Cetățenul de astăzi nu caută sloganuri, ci soluții reale“, a declarat Rabha al-Bhaisi, o rezidentă a Deir el-Balah, în interviul pentru Al Jazeera. Ali Rayan, un alt locuitor, a adăugat: „Organizarea alegerilor nu va fi suficientă dacă nu vor îndeplini cerințele minime ale vieții și nu vor duce la o schimbare tangibilă pe teren“.
Această cerință pentru pragmatism a influențat și strategia candidaților. Abu Nasser a subliniat că fază de recuperare necesită soluții practice și inovatoare, cu un accent puternic pe implicarea tinerilor. Faten Harb, candidață pentru lista Renaissance of Deir el-Balah, a declarat că platforma ei este strict națională și orientată spre servicii, scopul ei fiind creșterea transparenței. Salem Abu Hassanein, directorul de media al listei Future of Deir el-Balah, a adăugat: „Reală pariuri este pe producerea unui consiliu capabil să servească poporul, lângă calculele politice strette“.\n
Totuși, analistii avertizează că această votare nu trebuie interpretată ca un măsurător al popularității politice în contextele de război. Wesam Afifa, un analist politic, a explicat pentru Al Jazeera că circumstanțele extraordinare ale conflictului fac imposibilă evaluarea greutății reale a oricărei faziuni. „Nici Hamas, nici nici o altă faziune, inclusiv Fatah, nu vede această alegere ca o ocazie să dovedească legitimitatea sau să măsoare popularitatea. Circumstanțele sunt pur și simplu prea extraordinare“, a afirmat Afifa. El a adăugat că chiar și Hamas nu a anunțat explicit că va participa, preferând în loc de asta să monitorizeze de la distanță sau să participe simbolic.
Această dependență de liste „independente“ sugerează, conform Afifei, o revenire la rețelele tradiționale de familie și clan, mai mult decât o mișcare spre guvernanță tehnocrată, așa cum o cer în mod repetat comunitatea internațională. Orice consiliu nou ales va avea de asemenea să negocieze modul de interacțiune cu „comitetul tehnocrat“ al Board of Peace al președintelui SUA Donald Trump, condus de Nickolay Mladenov, care se așteaptă să administreze Gaza în perioada postbelică.
Din punctul de vedere al Autorității Palestiniene (AP), aceasta alegere are o semnificație strategică. Prin organizarea simultană a votărilor în Cisjordania ocupată – unde Israel acelerează confiscația de terenuri, extinderea ilegală a colonielor și consolidarea regulii militare – AP-ul din Ramallah încearcă să-și affirme relevanța pe scena internațională. „AP se bate pentru existența sa și pentru simbolismul ei“, a declarat Afifa. El a avertizat că, dacă modelul tehnocrat de guvernare va avea succes în Gaza, ar putea fi propus și pentru Cisjordania ocupată, ceea ce ar mai mult amenința legitimitatea AP-ului, care de multă vreme a fost marginalizată în discuțiile internaționale despre viitorul Gazei.
Observatorii precum Bassam al-Far, reprezentant al Frontului de Eliberare Araba, recunosc că, deși faziunile din Gaza și Cisjordania sunt de acord prin principiu cu necesitatea organizării alegerilor, provocarea reală va fi dacă orice consiliu ales va putea funcționa eficient în fața condițiilor de viață dure, trecerilor frontiere închise și a unei dividzi politice care a fracturat viața palestinenă pe generări.
În prezent, Deir el-Balah se află la o encruciadă: votul de sâmbătă poate să marcheze începutul unui lent întoarcere spre democrație, sau poate rămâne un experiment izolat, altamente simbolic, impotent în fața unei realități prea complexe pentru a fi rezolvate doar prin cutii de vot. Pentru locuitori, mesajul este clar: nu mai vore cuvinte – văreau apă, lumină, sănătate, dignitate. Și dacă alegerile nu vor aduce acestea, atunci vor fi doar un alt ritual în o lume care a uitat ce înseamnă să audă poporul.
De ce este important:
Această alegere municipală din Gaza nu este doar un eveniment local – este un barometru al speranței și al disperării unui popor care a suferit decenii de ocupație, blocadă și război. Reprezintă prima încercare de a reînstaura o formă de guvernare locală alesă de cetățeni după peste două decenii de administrație prin numărare, sub conducerea lui Hamas. Într-un context în care infrastructura este zdrobită, serviciile de bază lipesc și poporul trăiește în condiții de crizie umanitară, actul de votare devine un gest simbolic de reafirmare a agenței civile și al dreptului la autodeterminare.
Totuși, valoarea sa reală nu sta în actul însuși de votare, ci în capacitatea rezultatului de a produce schimbări tangibile. Dacă noul consiliu local va riesce să restabilească apă curentă, electricitatea, canalizarea și serviciile de salubritate – chiar și în mod parțial – atunci această alegere va deveni un model de rezistență civică și un semnal de că, chiar și în mijlocul devastării, poporul poate și dorește să-și reconstruiască viața prin intermediul instituțiilor, nu prin forță sau partidarism.
În același timp, alegerea reflectă tensiunile mai profunde din cadrul societății palestinenе: competiția între autoritatea palestinenă (AP), care încearcă să-și recupereze legitimitatea prin intermediul acestui proces, și faziunile din Gaza, care, deși nu participă deschis, urmăresc cu atenție evoluția evenimentului. De asemenea, pune la probă voința internațională de a susține o soluție tehnocrată și neutrală pentru Gaza – o idee care, dacă va fi aplicată, ar putea reshape entirely the governance paradigm al Palestiniei, reducând influența tradițională a partidelor și a clanurilor.
În final, această alegere este importantă pentru că îndeplinește o funcție esențială în societăți postconflict: oferă un spațiu pentru dialog, pentru responsabilizare și pentru speranță. Chiar și dacă rezultatul va fi modest, chiar și dacă va fi contaminat de interese locale sau de manipulări, actul însuși de a permite cetățenilor să aleagă – în loc să fie comandati – este un pas spre o viitoră mai justă și mai democratică. Pentru Gaza, unde vocea poporul a fost tăcută prea mult prin arme, blocade și indiferență, această alegere nu este doar despre un consiliu local. Este despre dreptul de a fi auzit.
