Contextul economic: de la „miracolul” la cădere
Bolivia a fost, ani la rând, un exemplu de stabilitate în America Latină, datorită resurselor de gaze naturale și a politicilor economice ale fostului președinte Evo Morales. Însă, după criza politică din 2019 și pandemia de COVID-19, economia a intrat într-un declin accelerat. Guvernul actual, condus de Paz, a fost nevoit să ceară ajutorul Fondului Monetar Internațional (FMI) pentru a evita defaultul. Condițiile FMI au fost dure: tăieri bugetare masive, eliminarea subvențiilor la carburanți și alimente, și privatizarea companiilor de stat. Aceste măsuri au declanșat furia sindicatelor, care au organizat greve generale și blocaje rutiere.
Moneda boliviano a pierdut peste 40% din valoare față de dolar în ultimele luni. Pe piața neagră, un dolar american se schimbă cu până la 15 bolivianos, față de cursul oficial de 7. Acest decalaj a creat haos în importuri, iar rafturile magazinelor s-au golit de produse de bază precum ulei, făină și medicamente. Banca Centrală a încercat să intervină, dar rezervele valutare s-au epuizat rapid.
Protestele: 50 de zile de furie
Protestele au început în minele de staniu din Potosí, unde minerii cer renegocierea contractelor și oprirea privatizării întreprinderii miniere de stat. Curând, mișcarea s-a extins în marile orașe: La Paz, Cochabamba, Santa Cruz. Sindicatele muncitorilor, profesorii, medicii și transportatorii s-au alăturat grevei generale. Blocajele rutiere au paralizat aprovizionarea cu alimente și combustibil. În capitala administrativă La Paz, oamenii au ieșit în stradă cu oale și tigăi, scandând „Jos dictatorul!” și „Pâine, muncă, dreptate!”.
Guvernul a răspuns cu forță: poliția a folosit gaze lacrimogene și gloanțe de cauciuc, iar armata a fost desfășurată în puncte strategice. Până acum, cel puțin 12 persoane au murit și sute au fost rănite. Liderii sindicali au fost arestați, iar sediile unor organizații sociale au fost percheziționate. Președintele Paz a justificat măsurile extreme, afirmând că „țara este în pericol de dezintegrare” și că „reformele sunt singura cale de a salva economia”.
Reacțiile internaționale și perspectivele
Organizația Statelor Americane (OSA) și-a exprimat îngrijorarea față de escaladarea violențelor și a cerut dialog. Uniunea Europeană a condamnat reprimarea protestelor pașnice. În schimb, Statele Unite și FMI au susținut tacit guvernul, subliniind necesitatea reformelor structurale. Analiștii economici avertizează că, fără un acord social, Bolivia riscă o criză umanitară majoră. Inflația anuală a ajuns la 25%, iar șomajul a depășit 12%. Sărăcia extremă, care scăzuse sub 15% în perioada de boom, a revenit la peste 20%.
Ce urmează? Președintele Paz a anunțat că va convoca un „dialog național” cu toate forțele politice și sociale, dar sindicatele refuză să participe până când nu sunt retrase măsurile de austeritate. În același timp, opoziția parlamentară încearcă să demareze o procedură de demitere, acuzându-l pe Paz de „trădare a intereselor naționale”. Situația este extrem de volatilă, iar mulți se tem că Bolivia ar putea intra într-un nou ciclu de instabilitate cronică, similar cu cel din anii ’80.
De ce este important:
Criza din Bolivia nu este doar o problemă locală. Ea reflectă tensiunile globale dintre ajustările economice impuse de FMI și suveranitatea națională, între nevoia de reforme și protejarea celor mai vulnerabili. De asemenea, Bolivia este un producător important de litiu, esențial pentru tranziția energetică globală. O criză politică prelungită ar putea afecta lanțurile de aprovizionare cu baterii și vehicule electrice. În plus, modul în care se va rezolva acest conflict va fi un test pentru democrațiile din America Latină, unde populismul și autoritarismul sunt în creștere. Pentru cititorii români, această criză oferă lecții despre pericolele dependenței de resurse și ale polarizării sociale.
