Alegerile locale din 1 mai au fost un adevărat dezastru pentru laburiști: partidul a pierdut peste 1.400 de locuri în consiliile locale și a cedat controlul asupra Țării Galilor, în timp ce formațiunile de extremă dreapta Reform UK și Verzii au înregistrat câștiguri semnificative. Rezultatul a declanșat o adevărată furtună în rândul parlamentarilor laburiști, care consideră că Starmer nu mai poate conduce partidul către o victorie la viitoarele alegeri generale.
Secretarul șef al Trezoreriei, Darren Jones, a încercat să calmeze spiritele, declarând pentru Sky News că premierul „discută cu colegii”, dar „a fost foarte clar ieri că nu va pleca”. Cu toate acestea, valul de nemulțumire este greu de oprit. Ministrul de Interne, Shabana Mahmood, i-ar fi transmis lui Starmer că ar trebui să supravegheze tranziția puterii, potrivit relatărilor din presa britanică. Șase secretari de stat adjuncți și-au dat demisia luni, iar numărul parlamentarilor care cer plecarea premierului a depășit pragul de 80.
Ministrul de Externe, Yvette Cooper, și ministrul Apărării, John Healey, s-au întâlnit luni cu Starmer, în încercarea de a găsi o soluție care să evite o criză majoră. În discursul său de luni, premierul și-a asumat responsabilitatea pentru „rezultatele foarte dure” ale alegerilor, dar a avertizat că laburiștii „nu vor fi niciodată iertați” dacă vor impune din nou „haosul schimbării constante a liderilor”, așa cum s-a întâmplat sub conservatori.
„Suntem un partid de guvernare, nu de protest”, a spus Starmer, atacându-i pe Reform UK și pe Verzi, despre care a spus că „se hrănesc cu disperarea pe care o exploatează și o amplifică” și că „nu oferă conducerea serioasă și progresistă de care avem nevoie în aceste vremuri”.
O competiție pentru conducerea partidului necesită susținerea a 81 de deputați laburiști, adică 20% din grupul parlamentar. Potențialii contestatari includ ministrul Sănătății, Wes Streeting, fosta viceprim-ministră Angela Rayner și primarul Greater Manchester, Andy Burnham. Dintre aceștia, Burnham se bucură de cea mai mare popularitate în sondaje, dar ar trebui să devină din nou deputat, după ce a fost blocat de Comitetul Executiv Național al Partidului Laburist (care îl include pe Starmer) să candideze la alegerile parțiale din februarie în circumscripția Gorton and Denton.
Angela Rayner, la rândul ei, are o problemă juridică nerezolvată: o anchetă privind plata taxelor de timbru pentru un apartament. Ea a demisionat în 2025 după ce a recunoscut că a plătit mai puțin decât trebuia, invocând un consiliere juridică inadecvată. Într-o declarație de luni, Rayner a spus că a fost o „greșeală” să-l blocheze pe Burnham, sugerând că ar fi nevoie de o schimbare.
Guvernul lui Starmer este la putere din iulie 2024, când a pus capăt celor 14 ani de dominație conservatoare printr-o victorie zdrobitoare. De atunci, popularitatea sa a scăzut dramatic, din cauza mai multor factori: decizia de a tăia alocația de iarnă pentru pensionari în plină criză a costului vieții, politica ambiguă față de Gaza și scandalul legat de legăturile ambasadorului în SUA, Peter Mandelson, cu infractorul sexual Jeffrey Epstein.
În acest timp, sprijinul pentru Reform UK și Partidul Verde a crescut semnificativ, mai ales în rândul alegătorilor tineri și al celor nemulțumiți de politica externă a laburiștilor. Verzii, conduși de progresistul Polanski, au fost deosebit de vocali în criticarea războiului genocid al Israelului în Gaza, o poziție care a atras mulți alegători de stânga dezamăgiți de Starmer.
Analiștii politici consideră că situația lui Starmer este extrem de fragilă. Dacă va supraviețui sau nu acestei crize depinde de capacitatea sa de a-și menține cabinetul unit și de a convinge parlamentarii că poate redresa partidul. Însă, având în vedere amploarea pierderilor și numărul tot mai mare de voci care cer plecarea sa, o schimbare la vârf pare din ce în ce mai probabilă.
De ce este important:
Această criză politică din Marea Britanie are implicații majore nu doar pentru viitorul Partidului Laburist, ci și pentru direcția politică a întregii țări. O eventuală demisie a lui Starmer ar putea declanșa alegeri anticipate, ceea ce ar putea aduce la putere formațiuni populiste de extremă dreapta sau partide ecologiste radicale. De asemenea, instabilitatea politică de la Londra afectează relațiile internaționale ale Regatului Unit, în special în contextul războiului din Ucraina și al tensiunilor din Orientul Mijlociu. Pentru România, o schimbare de guvern la Londra ar putea însemna renegocierea unor acorduri bilaterale și o posibilă reorientare a politicii externe britanice, ceea ce ar avea consecințe directe asupra comunității românești din Marea Britanie și asupra relațiilor economice dintre cele două țări.
