„Ponderea jucătorilor din veniturile turneului Roland Garros a scăzut de la 15,5% în 2024 la 14,9% estimat pentru 2026”, au declarat jucătorii într-un comunicat emis luni. Campionii de simplu masculin și feminin de la French Open vor primi câte 2,8 milioane de euro (3,27 milioane de dolari), iar finaliștii – 1,4 milioane de euro (1,63 milioane de dolari). Semifinaliștii vor câștiga 750.000 de euro (878.383 de dolari), iar învinșii din primul tur – 87.000 de euro (101.897 dolari). Câștigătorii de dublu masculin și feminin vor încasa 600.000 de euro (702.739 dolari), iar campionii de dublu mixt – 122.000 de euro (142.882 dolari).
Dar jucătorii subliniază că „cifrele reale spun o poveste cu totul diferită”, susținând că aceștia primesc o parte din ce în ce mai mică din valoarea pe care o aduc turneului. „Potrivit oficialilor turneului, Roland Garros a generat venituri de 395 de milioane de euro (462 de milioane de dolari) în 2025, o creștere de 14% față de anul precedent, dar premiile au crescut cu doar 5,4%, reducând ponderea jucătorilor la 14,3%”, se arată în comunicat. „Cu venituri estimate de peste 400 de milioane de euro (468 de milioane de dolari) pentru ediția din acest an, premiile ca procent din venituri vor fi probabil sub 15%, mult sub 22% pe care jucătorii l-au solicitat pentru a alinia Grand Slam-urile la turneele ATP și WTA de categorie 1000.”
Același grup de jucători a semnat anul trecut o scrisoare adresată șefilor celor patru turnee de Grand Slam, cerând mai multe premii și un cuvânt mai greu de spus în ceea ce ei numesc „decizii care ne afectează direct”. Jucătorii afirmă că rămân „uniți în dorința de a vedea progrese semnificative, atât în ceea ce privește distribuția financiară echitabilă, cât și modul în care este guvernat sportul”. Ei insistă că nu au primit niciun răspuns la propunerile lor privind bunăstarea, inclusiv pensii și asistență medicală pe termen lung, adăugând că nu s-a înregistrat niciun progres „în ceea ce privește reprezentarea corectă și transparentă a jucătorilor în procesul decizional al Grand Slam-urilor”.
„În timp ce alte sporturi internaționale majore modernizează guvernanța, aliniază părțile interesate și construiesc valoare pe termen lung, Grand Slam-urile rămân rezistente la schimbare”, au spus jucătorii. „Absența consultării jucătorilor și lipsa continuă de investiții în bunăstarea acestora reflectă un sistem care nu reprezintă în mod adecvat interesele celor care sunt esențiali pentru succesul sportului.”
Această dispută nu este una nouă. De-a lungul anilor, jucătorii de tenis au criticat în mod repetat distribuția inegală a veniturilor în tenisul profesionist. În timp ce turneele de Grand Slam generează venituri uriașe din drepturi de televizare, sponsorizări și vânzări de bilete, jucătorii – în special cei din afara primelor 100 de locuri – se luptă adesea să își acopere costurile de călătorie, antrenori și echipament. De exemplu, un jucător eliminat în primul tur de la Roland Garros primește 87.000 de euro, dar după taxe și cheltuieli, suma netă poate fi mult mai mică. În plus, jucătorii nu beneficiază de pensii sau asigurări de sănătate oferite de organizatori, spre deosebire de sportivi din alte discipline.
Cerințele actuale includ nu doar o creștere a premiilor, ci și o reprezentare mai bună în consiliile de administrație ale turneelor, acces la îngrijiri medicale pe termen lung și un sistem de pensii. Jucătorii doresc ca Grand Slam-urile să aloce 22% din venituri pentru premii, similar cu turneele de nivel ATP și WTA 1000. În prezent, procentul este sub 15%, iar tendința este descendentă.
Reacțiile nu au întârziat să apară. Unii comentatori susțin că jucătorii au dreptate, având în vedere că tenisul este unul dintre cele mai profitabile sporturi la nivel global, iar cei care îl fac posibil merită o parte mai mare. Alții consideră că organizatorii au făcut deja eforturi, iar creșterea de 10% este semnificativă. Cu toate acestea, jucătorii rămân fermi și amenință cu acțiuni colective dacă nu se ajunge la un acord.
Pe lângă problema financiară, există și o chestiune de principiu: jucătorii vor să fie tratați ca parteneri egali în dezvoltarea sportului, nu doar ca angajați. „Nu cerem prea mult”, a declarat unul dintre jucători sub anonimat. „Vrem doar să fim ascultați și să avem un cuvânt de spus în deciziile care ne afectează carierele și viețile.”
Roland Garros nu este singurul turneu vizat. Anul trecut, jucători de top precum Novak Djokovic și Rafael Nadal au criticat, de asemenea, premiile de la Australian Open și Wimbledon. Se pare că mișcarea pentru o distribuție mai echitabilă a veniturilor capătă amploare, iar organizatorii Grand Slam-urilor vor fi nevoiți să răspundă.
În concluzie, această dispută reflectă o tensiune mai largă în tenisul profesionist între jucători și organizațiile care controlează sportul. Pe măsură ce veniturile cresc, jucătorii cer o parte mai mare și mai multă putere de decizie. Rămâne de văzut dacă Grand Slam-urile vor face concesii sau dacă jucătorii vor recurge la măsuri mai dure, cum ar fi boicoturi sau formarea unui sindicat.
