Totul a început în anii 1950, când Greenspan avea doar 25 de ani și era deja un economist în devenire, dar încă în căutarea unor repere intelectuale. Atunci l-a cunoscut pe Nathaniel Branden, un tânăr psihoterapeut care era protejatul și iubitul lui Rand. Branden era căsătorit cu Barbara, iar Barbara era prietenă apropiată cu Joan Mitchell, soția lui Greenspan la acea vreme. Prin această rețea de cunoștințe, Greenspan a fost introdus în cercul restrâns al lui Rand, cunoscut sub numele de „Colectivul”. Era un grup de prieteni și gânditori care se întâlneau regulat în apartamentul lui Rand din Manhattan pentru a discuta politică, evenimente mondiale și idei. Greenspan a devenit un membru constant al acestui grup.
Relația dintre Greenspan și Rand a fost una profund intelectuală, dar și personală. În memoriile sale, „The Age of Turbulence: Adventures in a New World”, Greenspan scrie că Rand l-a poreclit „îngropătorul” încă de la început, datorită costumelor sale închise la culoare și a comportamentului sobru. Ironia face ca această reputație sumbră să contrasteze cu talentul său artistic timpuriu: înainte de a studia economia la Universitatea New York, Greenspan s-a înscris la Juilliard pentru a studia clarinetul și, în adolescență, a cântat într-o formație de swing alături de viitoarea legendă a jazzului, Stan Getz. Cu toate acestea, gusturile sale muzicale erau la fel de conservatoare ca și politica sa: în memoriile sale, a respins aproape orice formă de muzică populară post-big band, considerând-o „la limita zgomotului”.
Greenspan a scris pentru revista lui Rand, „The Objectivist”, inclusiv un eseu influent despre etalonul aur în 1966, care a fost ulterior republicat în cartea ei „Capitalism: The Unknown Ideal”. Când a fost numit președinte al Consiliului Consilierilor Economici în timpul administrației Ford, Rand a fost alături de el, împreună cu soțul ei, Frank O'Connor, și mama lui Greenspan, Rose Goldsmith. „Ayn Rand a devenit o forță stabilizatoare în viața mea”, a scris Greenspan în memoriile sale. „Era o gânditoare complet originală, analitică ascuțită, cu voință puternică, extrem de principială și foarte insistentă asupra raționalității ca valoare supremă. În această privință, valorile noastre erau congruente – am fost de acord asupra importanței matematicii și a rigoarei intelectuale.”
Această prietenie a fost una dintre cele mai importante relații intelectuale din viața lui Greenspan, care a murit recent la vârsta de 95 de ani. Rand, autoarea romanelor „The Fountainhead” (1943) și „Atlas Shrugged” (1957), a devenit o figură emblematică pentru conservatorii americani, iar Biblioteca Congresului a numit „Atlas Shrugged” una dintre cărțile care au modelat America. Filosofia ei, obiectivismul, pune accent pe rațiune, individualism și capitalismul laissez-faire, idei care au rezonat profund cu Greenspan.
Deși căsnicia lui Greenspan cu Joan Mitchell a durat mai puțin de un an, prietenia cu Rand a rezistat până la moartea acesteia în 1982. În acea perioadă, Greenspan a devenit una dintre cele mai influente figuri ale economiei mondiale, servind ca președinte al Rezervei Federale între 1987 și 2006. Mandatul său a fost marcat de o creștere economică susținută, dar și de controverse legate de dereglementarea piețelor financiare, care a contribuit la criza din 2008.
Relația dintre Greenspan și Rand este adesea citată de critici ca dovadă a influenței ideilor radicale asupra politicii economice americane. Susținătorii, însă, o văd ca pe o dovadă a puterii prieteniei intelectuale și a căutării adevărului. Indiferent de perspectivă, este clar că această legătură a modelat gândirea unuia dintre cei mai importanți bancheri centrali ai lumii.
De ce este important:
Această prietenie ne arată cum ideile filosofice pot influența deciziile economice la cel mai înalt nivel. Înțelegerea relației dintre Greenspan și Rand oferă o perspectivă asupra modului în care obiectivismul a pătruns în gândirea economică americană, contribuind la politici care au avut efecte de durată asupra economiei globale. Este o lecție despre cum conexiunile personale și intelectuale pot modela istoria.
