De Ziua Îndrăgostiților, ispita de a crede că undeva, „acolo”, există „Acela” — un suflet-pereche, o potrivire perfectă, persoana cu care erai menit să fii — devine aproape irezistibilă. Dar ce spune, de fapt, știința modernă despre acest concept fascinant? Este oare posibil ca, pe acest imens glob pământesc, să existe o singură persoană specială, creată special pentru noi?
De-a lungul istoriei, omenirea a fost constant atrasă de ideea că iubirea nu este un proces aleatoriu, ci un destin scris în stele. În Grecia Antică, filozoful Plato imagina o viziune profundă și poetică a naturii umane: oamenii au fost cândva ființe complete, cu patru brațe, patru picioare și două fețe, atât de strălucitoare și puternice încât zeii s-au simțit amenințați. Temându-se de puterea lor, Zeus a decis să-i pedepsească și să le reducă puterea, tăindu-i în două cu trăsnetul său. Din acel moment tragic, fiecare jumătate rătăcește prin lume, într-o căutare eternă și adesea dureroasă a părții lipsă. Acest mit antic oferă conceptului modern de „suflet-pereche” o genealogie poetică și promisiunea că, undeva, cineva ne va face, în sfârșit, să ne simțim complet.
Evul Mediu a adus o nouă dimensiune acestei căutări. Trubadurii și poveștile arturiene au reinterpretat dorul ancestral sub forma „iubirii curtenești”, o devotare intensă și adesea interzisă, precum cea a lui Lancelot pentru Guinevere. În acest context, un cavaler își dovedea valoarea prin auto-sacrificiu pentru o iubită pe care, poate, nu o putea declara niciodată deschis. Până în Renaștere, scriitori precum William Shakespeare vorbeau despre „îndrăgostiți blestemați de stele”, cupluri unite de o conexiune copleșitoare, dar despărțite de familie, soartă sau destin. Era ca și cum universul însuși le scria povestea de dragoste, totodată împiedicându-le să aibă un final fericit. În timpurile moderne, Hollywood-ul și romanele de dragoste ne-au vândut continuu povești de iubire feerice, consolidând mitul unei singure persoane perfecte.
Viren Swami, profesor de Psihologie Socială la Universitatea Anglia Ruskin din Cambridge, a trasat originile înțelegerii europene contemporane a iubirii romantice până în Europa medievală. „Aceste povești au impus pentru prima dată ideea că ar trebui să alegi o singură altă persoană ca tovarăș de viață și că acest tovarăș este pentru totdeauna”, explică el. „Înainte de acea perioadă, în mare parte a Europei, puteai iubi câte persoane doreai, iar iubirea era un concept fluid, adesea nelegat de sexualitate.” Pe măsură ce industrializarea a distrus comunitățile agricole tradiționale și a rupt legăturile familiare, indivizii au devenit tot mai „alienați”, căutând pe cineva care să-i „mântuiască” din mizeria existenței lor.
Astăzi, aplicațiile de dating transformă această poveste veche într-un algoritm matematic, un proces pe care Swami îl numește „cumpărături relaționale”. Căutarea unui suflet-pereche devine, paradoxal, opusul a ceea ce oamenii își doresc: „Pentru mulți, aceasta este o experiență lipsită de suflet. Ești la cumpărături pentru un partener... treci prin zeci de profiluri până când ajungi la un punct în care spui... trebuie să mă opresc.”
Jason Carroll, profesor de Studii ale Căsătoriei și Familiei la Universitatea Brigham Young din SUA, este empatic față de dorința de a găsi „Acela”. „Suntem creaturi care funcționează pe baza atașamentului, dorim acea legătură”, spune el. Totuși, în prelegerile sale, le spune studenților că trebuie să abandoneze ideea unui suflet-pereche predestinat, fără a renunța la dorința de a găsi persoana unică. Sună ca o contradicție, dar pentru Carroll este diferența dintre destin și trudă. „Un suflet-pereche pur și simplu este găsit. Este deja pre-făcut. Dar «Acela» este ceva ce două persoane cioplesc împreună, de-a lungul anilor de adaptare, scuze și, ocazional, strângeri de dinți.”
Argumentul lui Carroll se bazează pe decenii de cercetare, centralizate în raportul său, „Capcana Sufletului-pereche”. Acesta distinge între ceea ce psihologii numesc „credințe despre destin” — ideea că relația potrivită ar trebui să fie fără efort — și „credințe despre creștere”, care se concentrează pe ceea ce partenerii pot face pentru a funcționa împreună. Un studiu condus de profesorul C. Raymond Knee de la Universitatea din Houston a arătat că persoanele care cred că relațiile sunt „menite să fie” sunt mult mai predispuse să își pună la îndoială angajamentul după un conflict. În schimb, cei cu viziuni orientate spre creștere au rămas mai dedicați, chiar și în zilele în care au avut certuri.
În viziunea lui Carroll, credința în sufletul-pereche este o capcană — nu romantismul în sine, ci așteptarea că iubirea nu ar trebui să fie niciodată dificilă. Cea mai „sufletească” parte a unei relații lungi nu este o încărcătură cinematografică, ci faptul că ai „locuri în primul rând nu doar pentru punctele forte ale celuilalt, ci și pentru provocările și slăbiciunile lor. Asta este un spațiu destul de sacru.”
Vicki Pavitt, un coach de relații din Londra, ajută adesea persoane care credeau că și-au găsit sufletul-pereche, doar pentru a descoperi că basmul venea cu manipulare emoțională și o constantă stare de anxietate. „Când există multă chimie și o scânteie, cred că uneori este vorba despre redeschiderea unor tipare nesănătoase vechi, ca niște răni vechi”, explică ea. „O persoană inconsecventă sau care se poartă rece și cald te poate face să simți că «abia aștept să îi văd din nou», dar ceea ce se întâmplă cu adevărat este că îți provoacă atâta anxietate încât ajungi să îți dorești și mai mult.”
Pavitt explică faptul că ceea ce simțim a fi destin poate fi, de fapt, o atracție a sistemului nostru nervos care recunoaște ceva ce ne-a rănit în trecut și încearcă să repare acel lucru — un tipar pe care terapeuții îl numesc „legătură traumatică”. Un studiu realizat de psihologii canadieni Donald Dutton și Susan Painter a urmărit 75 de femei după ce au părăsit parteneri abuzivi. Cercetătorii au descoperit că cele mai puternice legături nu erau la femeile care fuseseră abuzate constant, ci la cele ale căror parteneri alternau între farmec și cruzime. Această legătură traumatică explică de ce oamenii se pot simți magnetizați să se întoarcă la relații care sunt obiectiv dăunătoare — pentru că amestecul de pericol și afecțiune le este familiar, nu sănătos.
Dacă eliminarea existenței unui suflet-pereche sună neromantic, biologia atracției indică în aceeași direcție. Contraceptivele hormonale pot remodela subtil modul în care partenerii se percep reciproc. Cercetările sugerează că pastilele care aplatizează fluxul natural al fertilității pot atenua schimbările de atracție care apar de-a lungul ciclului menstrual, alterând potențial alegerea inițială a partenerului. Un studiu amplu a descoperit că satisfacția sexuală a femeilor era mai mare atunci când statutul lor contraceptiv actual corespundea cu cel din momentul în care au ales partenerul, sugerând că schimbările în utilizarea pastilelor pot modifica modul în care partenerul este perceput.
Dacă hormonii și pastilele pot influența cine se simte a fi „Acela”, devine mai greu de argumentat existența unei singure potriviri predestinate. Aici intervine matematica. Dr. Greg Leo, economist la Universitatea Vanderbilt, a creat un algoritm de compatibilitate care sugerează că nu doar că ai putea avea un „Acela”, dar ai putea avea mai multe. Modelul său matematic ia în considerare preferințele și compatibilitățile, demonstrând că probabilitatea de a găsi persoana perfectă este extrem de mică dacă ne limităm la un singur criteriu absolut, dar crește semnificativ dacă suntem deschiși la compromis și creștere.
În concluzie, știința modernă — de la psihologie la biologie și matematică — pare să convergă către un adevăr profund, dar eliberator: nu există o singură persoană perfectă, predestinată, care să ne completeze. În schimb, există potențialul de a construi, prin efort, comunicare și dedicare, o relație care devine unică. Adevăratul suflet-pereche nu este cel pe care îl găsești gata făcut, ci cel pe care îl creezi împreună, zi de zi, navigând prin furtunile și calmul vieții. Iubirea nu este un destin pe care îl descoperi, ci o artă pe care o practici.
Știința sufletelor-pereche: Există cineva acolo, undeva, care este exact persoana potrivită pentru tine?
