Strâmtoarea Hormuz este unul dintre cele mai importante puncte de strangulare maritime din lume. Acest culoar îngust, care măsoară aproximativ 33 de kilometri lățime în punctul cel mai îngust, leagă Golful bogat în petrol și gaze de restul lumii. Înainte de război, aproximativ 20 de milioane de barili de petrol și produse petroliere tranzitau zilnic strâmtoarea – aproximativ o cincime din consumul global de petrol – ceea ce face ca orice perturbare a traficului să fie o preocupare majoră pentru piețele energetice și comerțul internațional.
De la armistițiul dintre SUA și Iran, cel puțin cinci nave comerciale au fost atacate în și în jurul Strâmtorii Hormuz. Pe 25 iunie, nava container Ever Lovely, sub pavilion Singapore, a fost lovită de un proiectil la aproximativ 14 kilometri sud-est de portul omanez Dahit. Din fericire, nimeni nu a fost rănit, iar nava și-a continuat drumul. Două zile mai târziu, petrolierul Kiku, sub pavilion Panama, a fost lovit de o dronă de atac unilateral, potrivit Comandamentului Central al SUA (CENTCOM), în timp ce transporta peste 2 milioane de barili de țiței. Niciun membru al echipajului nu a fost rănit și nu s-au înregistrat scurgeri de petrol. Washingtonul a dat vina pe Iran și a lovit orașe de-a lungul coastei de sud a acestuia pe 26 și 27 iunie. Iranul a ripostat cu atacuri asupra bazelor americane din Bahrain și Kuweit, înainte ca ambele părți să cadă de acord să poarte negocieri.
Înainte de război, aproximativ 100 de nave traversau zilnic Strâmtoarea Hormuz, dintre care aproximativ jumătate erau petroliere care transportau împreună 20 de milioane de barili de țiței. Iranul a închis efectiv strâmtoarea după începerea campaniei de bombardamente americano-israeliene pe 28 februarie, în timp ce SUA a impus o blocadă navală asupra porturilor iraniene câteva săptămâni mai târziu. Calea navigabilă s-a redeschis după acordul preliminar SUA-Iran anunțat pe 17 iunie. Cu toate acestea, traficul maritim a rămas mult sub normal. Potrivit datelor PortWatch, doar 513 nave au tranzitat strâmtoarea în primele 18 zile de la redeschidere, între 18 iunie și 5 iulie, o medie de 28 de nave pe zi, cu mult sub media antebelică. Acum, când SUA și Iran se atacă din nou reciproc teritoriile sau bazele, trecerea prin strâmtoare ar putea redeveni blocată.
De la semnarea MoU, multe nave și-au activat transponderele publice AIS de urmărire, dar altele nu – ceea ce face dificilă estimarea volumului complet al transporturilor prin strâmtoare. Aproximativ 6.000 de marinari rămân blocați în Golf, potrivit Organizației Maritime Internaționale. Mulți se află la bordul unor nave care nu pot tranzita în siguranță Strâmtoarea Hormuz după luni de conflict și atacuri repetate asupra navelor comerciale care au perturbat traficul maritim. Numeroase vase care părăsesc Golful evită canalele de navigație antebelice din cauza temerilor legate de minele navale. În schimb, ele ies din Golf prin două coridoare: unul prin apele iraniene și altul prin apele Omanului, sub supravegherea SUA. Secțiunea centrală a strâmtorii – acolo unde se crede că fundul mării este cel mai minat – rămâne în mare parte neutilizată.
Cu toate acestea, Garda Revoluționară Islamică a Iranului (IRGC) afirmă că navele trebuie să folosească rutele desemnate de Teheran, respingând noul coridor de navigație anunțat prin apele Omanului. IRGC a avertizat că navele care nu respectă instrucțiunile Iranului riscă să fie atacate. Iranul declară că intenționează să introducă taxe de tranzit după ce perioada de tranziție de 60 de zile se va încheia. În același timp, SUA și multe companii de transport maritim susțin că Hormuz este o cale navigabilă internațională unde tranzitul ar trebui să rămână liber.
De ce este important:
Strâmtoarea Hormuz nu este doar o simplă porțiune de apă; este o arteră vitală pentru economia globală. Orice perturbare a traficului prin această strâmtoare are consecințe imediate asupra prețurilor petrolului, securității energetice și stabilității piețelor financiare internaționale. Conflictul dintre SUA și Iran, care amenință să reizbucnească oricând, pune în pericol nu doar aprovizionarea cu energie a lumii, ci și viețile a mii de marinari blocați în zonă. În plus, disputa privind controlul asupra rutelor de navigație și introducerea unor taxe de tranzit de către Iran ar putea crea un precedent periculos pentru alte puncte de strangulare maritime, subminând principiul libertății de navigație. Înțelegerea acestor dinamici este esențială pentru a anticipa evoluțiile geopolitice și economice care ne afectează pe toți.
