„O Canadă puternică, care prioritizează puterea dură în locul retoricii, ne avantajează pe toți. Din păcate, Canada nu a făcut progrese credibile în ceea ce privește angajamentele sale de apărare”, a scris Colby. „Nu mai putem ignora decalajul dintre retorică și realitate. Puterile reale trebuie să-și susțină cuvintele prin responsabilități comune de apărare și securitate.”
Comisia Permanentă Comună de Apărare (Permanent Joint Board on Defense – PJBD) a fost înființată în 1940, când președintele Franklin D. Roosevelt și premierul canadian William Lyon Mackenzie King au semnat Acordul de la Ogdensburg. Scopul era coordonarea eforturilor de apărare a Americii de Nord în fața amenințării naziste. De atunci, organismul a funcționat ca un forum bilateral pentru securitate regională, discutând de la apărarea aeriană comună (NORAD) până la cooperarea în Arctica.
Decizia vine pe fondul unei relații tot mai tensionate între Washington și Ottawa, de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă în 2025. Președintele american a acuzat în repetate rânduri Canada de politici comerciale neloiale și de eșecul în combaterea traficului de persoane și droguri peste graniță, acuzații pe care criticii le consideră nefondate. Mai mult, Trump a sugerat că singura soluție pentru Canada ar fi să devină cel de-al 51-lea stat american.
„Ar fi nevoie de minți mai reci și mai înțelepte pentru a păstra o alianță strânsă cu vecinul nostru”, a comentat congresmanul republican Don Bacon, criticând decizia. „Totul a început cu ironii de genul ‘Canada va fi al 51-lea stat’ și ‘prim-ministrul lor va fi al 51-lea guvernator’. Insultele nu ne-au adus decât animozitate, care ne costă economic și acum militar.”
Canada, sub conducerea premierului Mark Carney (ales în martie 2025), s-a angajat să crească cheltuielile de apărare la 5% din PIB, conform acordului de la summitul NATO de la Haga. Din această sumă, 3,5% ar fi destinate „capacităților militare de bază”, iar restul pentru securitate portuară, pregătire pentru situații de urgență și alte resurse. Carney a fost un susținător vocal al reducerii dependenței Canadei de SUA, atât militar, cât și economic. Într-un discurs recent, el a vorbit despre o „eră a rivalității marilor puteri” și a propus ca „puterile mijlocii” precum Canada să se unească pentru a ocoli confruntările dintre SUA, Rusia și China.
Suspendarea participării americane la PJBD este doar ultimul episod dintr-un șir de acțiuni prin care administrația Trump critică aliații occidentali pentru ceea ce consideră a fi o dependență excesivă de puterea militară americană. Aliații, la rândul lor, resping acuzațiile, arătând că își majorează cheltuielile de apărare și își asumă mai mult control asupra securității regionale.
Ce înseamnă această decizie pentru securitatea Americii de Nord? Deși PJBD nu este singurul mecanism de cooperare (NORAD rămâne operațional), semnalul politic este puternic. În plină criză a încrederii între aliați, SUA par să sacrifice un forum istoric pentru a face presiuni asupra Canadei. Iar asta se întâmplă înaintea negocierilor pentru reînnoirea acordului de liber schimb USMCA (SUA-Mexic-Canada), programate pentru mai târziu în acest an.
Pentru Canada, provocarea este dublă: pe de o parte, trebuie să demonstreze că își respectă angajamentele de apărare; pe de altă parte, trebuie să gestioneze o relație cu un vecin care oscilează între amenințări comerciale și sugestii de anexare. Premierul Carney a promis că va menține o „poziție fermă și rezolută”, dar realitatea este că o Canadă izolată de SUA în domeniul apărării ar putea fi mai vulnerabilă în fața amenințărilor emergente, de la schimbările climatice în Arctica până la activitățile militare rusești și chineze în apropierea coastelor.
De ce este important:
Această decizie nu este doar o dispută birocratică. Ea subminează unul dintre cele mai longevive parteneriate de apărare din lume, creat într-un moment de criză existențială. Dacă SUA și Canada nu mai pot colabora nici măcar la nivelul unui forum consultativ, întreaga arhitectură de securitate nord-americană este slăbită. În plus, gestul lui Trump trimite un semnal alarmant către ceilalți aliați NATO: loialitatea și contribuțiile financiare nu sunt suficiente pentru a evita sancțiunile politice. Pentru România și Europa de Est, care se bazează pe solidaritatea transatlantică, această fisură între doi membri fondatori ai Alianței este un avertisment că nicio alianță nu este garantată pe termen lung.
