Contextul este tulbure: de luni de zile, Israelul desfășoară operațiuni militare în sudul Libanului, vizând infrastructura Hezbollah și orașe precum Nabatieh. Bombardamentele au provocat sute de victime civile și au forțat sute de mii de oameni să fugă din casele lor. Hezbollah, deși slăbit de loviturile primite, continuă să lanseze rachete asupra nordului Israelului, menținând o stare de război care pare fără sfârșit.
Potrivit lui Khouri, actuala politică israeliană în Liban este dictată de o logică militară pe termen scurt, fără o viziune politică coerentă. „Israelul lovește, dar nu are un plan de ieșire”, explică analistul. „Singurul actor care poate schimba această ecuație este SUA, prin forțarea Israelului să accepte o încetare a focului reală și să negocieze cu părțile libaneze, inclusiv cu Hezbollah, indirect.”
Un eventual acord SUA-Iran, care ar include și un capitol libanez, ar putea facilita o retragere „simbolică” a Israelului – adică o reducere a prezenței sale militare vizibile, fără a renunța la capacitatea de a lovi rapid. Dar Khouri avertizează: „Simbolic nu înseamnă real. Fără o schimbare fundamentală a doctrinei israeliene, Libanul va rămâne o zonă de conflict perpetuă.”
De ce ar fi SUA dispusă să „forțeze” Israelul? Răspunsul ține de interesele strategice americane. În primul rând, destabilizarea Libanului amenință întregul Orient Mijlociu. În al doilea rând, Iranul folosește criza libaneză ca pe o monedă de schimb în negocierile nucleare. În al treilea rând, imaginea SUA în lumea arabă suferă atunci când Israelul acționează fără constrângeri, iar Washingtonul pare complice.
Rami Khouri nu este singurul care vede această soluție. Foști diplomați americani, precum James Dobbins, au sugerat că o abordare mai fermă față de Israel ar putea fi cheia pentru a debloca pacea în regiune. „Israelienii ascultă doar când aud că le sunt amenințate ajutoarele militare sau sprijinul diplomatic”, a spus Dobbins într-un interviu recent. „SUA au pârghii extraordinare, dar ezită să le folosească.”
Pe teren, situația este dramatică. În sudul Libanului, sate întregi au fost rase de pe fața pământului. Castelul Beaufort – un simbol al istoriei medievale a regiunii – a fost avariat de bombardamente. Hezbollah, deși lovit, rămâne o forță capabilă să riposteze. Liderii săi au declarat că nu vor accepta nicio încetare a focului care nu include retragerea completă a Israelului din teritoriul libanez.
Israelul, la rândul său, susține că operațiunile sunt necesare pentru a proteja nordul țării și pentru a preveni atacurile Hezbollah. Premierul Benjamin Netanyahu a reiterat că nu va permite ca „Iranul să instaleze un cal troian” la granița de nord. Însă critici israelieni, inclusiv foști șefi ai serviciilor de informații, consideră că strategia actuală este contraproductivă și că Israelul riscă să se împotmolească într-un război de uzură.
Ce ar însemna „forțarea” Israelului de către SUA? Analiștii sugerează mai multe măsuri: condiționarea ajutorului militar anual de 3,8 miliarde de dolari de respectarea unor termeni clari de încetare a focului; sprijinirea unei rezoluții a Consiliului de Securitate ONU care să impună retragerea Israelului din sudul Libanului; și medierea directă între Israel și guvernul libanez, cu includerea Hezbollah ca partener de facto, oricât de controversat ar fi.
Un astfel de demers ar fi urât de actuala conducere israeliană, dar ar putea fi singura cale de a preveni un război și mai mare. Khouri punctează: „SUA nu trebuie să fie un spectator pasiv. Ele trebuie să fie arhitectul păcii, nu complicele războiului.”
Până în prezent, administrația Biden a ezitat să exercite presiuni publice asupra Israelului. Oficialii americani au declarat în privat că sprijinul pentru securitatea Israelului rămâne „de neclintit”. Dar pe măsură ce criza umanitară din Liban se adâncește și riscul unei conflagrații regionale crește, această poziție ar putea deveni nesustenabilă.
De ce este important:
Acest subiect nu este unul periferic, ci central pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu. Dacă SUA nu reușește să determine Israelul să-și schimbe politica față de Liban, violența va continua să genereze instabilitate, refugiați și radicalizare. Mai mult, orice acord cu Iranul riscă să eșueze dacă nu abordează și dosarul libanez. Iar pentru România, care are trupe în cadrul misiunilor internaționale din zonă și care urmărește îndeaproape evoluțiile din Orientul Mijlociu, aceasta este o analiză care contează direct pentru securitatea europeană și pentru relațiile transatlantice. O pace reală în Liban ar putea deschide calea pentru o stabilitate regională de care beneficiază toată lumea.
