Muhamad, o figură proeminentă a politicii columbiene și o activistă de mediu recunoscută, a ocupat funcția de ministru al Mediului și Dezvoltării Durabile între 2022 și 2025. În această discuție, ea argumentează că provocarea dominației imperiale a Statelor Unite începe cu recâștigarea suveranității, în special asupra resurselor naturale precum mineralele și petrolul. Pentru ea, aceasta nu este doar o chestiune economică, ci una de supraviețuire și demnitate națională.
Gandikota deschide dialogul cu o întrebare care taie în carne vie: ce înseamnă mașinăria militar-industrială pentru suveranitatea Sudului Global? Răspunsul lui Muhamad este tranșant: „Statele Unite au tratat America Latină ca pe o curte din spate timp de peste un secol. Fie că vorbim de lovituri de stat, de acorduri comerciale inechitabile sau de extragerea resurselor fără consimțământ, modelul este același: profit pentru corporațiile americane, sărăcie și instabilitate pentru noi.”
Muhamad subliniază că, în contextul actual, tranziția energetică globală – necesară pentru combaterea schimbărilor climatice – riscă să devină o nouă formă de colonialism. „Litiul, cuprul, zincul – toate aceste minerale critice sunt esențiale pentru baterii și tehnologii verzi. Dar dacă nu controlăm noi extracția și beneficiile, vom rămâne doar furnizori de materii prime, în timp ce Occidentul se îmbogățește.”
Pentru Muhamad, soluția nu este izolaționismul, ci o integrare regională mai puternică. Ea pledează pentru o alianță a țărilor latino-americane care să negocieze de pe poziții de egalitate cu marile puteri. „Trebuie să ne unim pentru a stabili prețuri corecte pentru resursele noastre, pentru a impune condiții de mediu și sociale stricte companiilor străine și pentru a construi lanțuri valorice proprii.”
Discuția atinge și subiectul militarizării. Gandikota amintește de bazele americane din America Latină și de sprijinul acordat regimurilor autoritare. Muhamad răspunde că „mașinăria militar-industrială nu este doar o amenințare externă, ci și una internă. Multe guverne din regiune au fost corupte de promisiunile de ajutor militar, transformându-se în instrumente ale intereselor străine.”
Un exemplu concret pe care îl oferă este cel al Columbiei, unde prezența militară americană a fost justificată prin lupta împotriva drogurilor, dar a dus de fapt la încălcarea suveranității și la violență împotriva comunităților locale. „Nu putem accepta ca securitatea noastră să fie dictată de Pentagon. Trebuie să dezvoltăm propriile noastre capacități de apărare, bazate pe nevoile reale ale popoarelor noastre.”
În ceea ce privește relațiile cu Statele Unite sub o posibilă nouă administrație Trump, Muhamad este sceptică. „Trump reprezintă o versiune mai brută a aceluiași imperialism. El nu va ezita să folosească sancțiuni, amenințări sau chiar forța pentru a-și impune voința. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne supunem. Dimpotrivă, este momentul să ne consolidăm reziliența.”
Ea propune o strategie pe trei niveluri: diversificarea partenerilor comerciali (China, India, Uniunea Europeană), investiții masive în educație și tehnologie pentru a reduce dependența de importuri și crearea unui fond regional de dezvoltare care să finanțeze proiecte de infrastructură și energie curată.
Gandikota aduce în discuție și rolul societății civile. „Cum putem mobiliza oamenii să susțină aceste schimbări, când mulți sunt sceptici față de politicieni?” Muhamad recunoaște că încrederea este scăzută, dar vede în mișcările ecologiste și indigene o sursă de speranță. „În Columbia, comunitățile locale au blocat proiecte miniere distructive prin proteste și acțiuni legale. Ele arată că suveranitatea nu este doar un concept abstract, ci o luptă zilnică.”
Dialogul se încheie cu un apel la acțiune. „Nu mai putem aștepta ca salvarea să vină de la Washington sau de la Bruxelles. Trebuie să ne asumăm propriul destin. America Latină are resursele, talentul și voința de a deveni un jucător global, nu o victimă. Totul depinde de noi.”
De ce este important:
Acest dialog evidențiază o problemă centrală a relațiilor internaționale contemporane: cum pot țările în curs de dezvoltare să-și păstreze suveranitatea în fața presiunilor marilor puteri, în special în contextul tranziției energetice și al competiției pentru resurse. Perspectivele lui Susana Muhamad oferă o foaie de parcurs pentru America Latină, dar lecțiile sunt valabile și pentru alte regiuni ale Sudului Global. Înțelegerea acestor dinamici este crucială pentru oricine urmărește evoluția geopoliticii mondiale și a luptei pentru justiție climatică și economică.
