Într-o dezvoltare semnificativă a disputei geopolitice din Oceanul Indian, președintele Maldivelor, Mohamed Muizzu, a comunicat oficial Regatului Unit poziția fermă a țării sale de a nu recunoaște validitatea acordului bilateral privind transferul suveranității asupra Insulelor Chagos către Mauritius. Această declarație, transmisă prin canale diplomatice și făcută publică de biroul prezidențial, introduce un nou și complex actor în dezbaterile internaționale privind viitorul acestui teritoriu strategic, complicând și mai mult eforturile Londrei de a finaliza un aranjament considerat deja controversat.
Conform declarațiilor furnizate BBC-ului, administrația de la Male a exprimat opoziția sa față de ceea ce a numit un acord „profund îngrijorător”, subliniind că decizia britanică de a proceda la negocieri exclusive cu Mauritius, fără a lua în considerare interesele Maldivelor, este una profund problematică. Poziția Maldivelor nu este una pur retorică; aceasta se bazează pe pretenții istorice și geografice care, susțin autoritățile, preced pretențiile mauriciene. În sprijinul acestei poziții, guvernul Maldivelor a transmis două obiecțiuni scrise către Londra, una în noiembrie 2024 și alta în ianuarie 2026, subliniind că orice transfer de suveranitate trebuie să țină cont de drepturile și interesele lor naționale.
Contextul acestui conflict diplomatic este complex. Insulele Chagos, cunoscute oficial ca Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, au fost sub controlul Regatului Unit încă de la începutul secolului al XIX-lea. Totuși, în ultimii ani, presiunea internațională asupra Marii Britanii s-a intensificat. În 2019, Curtea Internațională de Justiție (CIJ) a emis o opinie consultativă prin care a stabilit că despărțirea arhipelagului Chagos de Mauritius, în 1965, a fost ilegală, cerând Marii Britanii să își încheie administrarea teritoriului cât mai rapid posibil. Această opinie, deși neobligatorie din punct de vedere juridic, a fost susținută de o votare aproape unanimă a Adunării Generale a ONU. Mai târziu, în 2023, Tribunalul Internațional pentru Dreptul Mării (ITLOS) a întărit pretențiile mauriciene, validând opinia CIJ.
Guvernul laburist de la Londra, motivat de dorința de a respecta legislația internațională și de a asigura viitorul bazei militare comune SUA-UK de pe insula Diego Garcia, a inițiat negocieri cu Mauritius. Acordul preliminar prevăza transferul suveranității către Mauritius, în timp ce Regatul Unit ar fi plătit o chirie anuală medie de 101 milioane de lire sterline pentru a menține baza militară. Totuși, acest acord, care părea un compromis necesar pentru a evita sancțiuni internaționale și izolarea diplomatică, se confruntă acum cu obstacole majore, atât interne, cât și internaționale.
Pe de o parte, administrația de la Washington a oferit un suport oficial inițial, dar poziția s-a schimbat dramatic odată cu revenirea lui Donald Trump în atenția politică internațională. Fostul președinte și candidat proeminent a făcut declarații publice pe platforma sa de social media, Truth Social, îndemnând Regatul Unit să nu renunțe la teritoriu, ceea ce a aruncat acordul într-o stare de incertitudine, fiind pus „în așteptare” pe termen nelimitat. Pe de altă parte, opoziția internă din Marea Britanie, inclusiv Partidul Conservator și Reform UK, critică vehement acordul, considerându-l o cedare inutilă a unui activ strategic.
În acest peisaj deja fragil, intră acum Maldivele. Președintele Muizzu a avut o convorbire telefonică în decembrie cu viceprim-ministrul britanic, David Lammy, în cadrul căreia a avertizat că orice transfer al arhipelagului trebuie să contabilizeze interesele Maldivelor. Argumentul central al Maldivelor este că, prin virtutea proximității geografice și a legăturilor istorice și administrative care datează de secole, ele dețin un drept prioritar asupra suveranității acestor insule. Declarația biroului prezidențial este clară: „Dacă suveranitatea urmează să fie învestită unei națiuni, aceasta trebuie să fie, pe bună dreptate, Maldivele”.
Ministrul de externe britanic, Stephen Doughty, a replicat prin a afirma că suveranitatea Insulelor Chagos este o chestiune ce ține exclusiv de relația bilaterală dintre Marea Britanie și Mauritius, respingând implicit pretențiile Maldivelor. Cu toate acestea, surse guvernamentale au recunoscut că instanțele internaționale au decis deja în favoarea Mauritiului, punând Maldivele într-o poziție dificilă. Cu toate acestea, Maldivele amenință cu acțiuni legale internaționale, promițând să exploreze toate căile legale pentru a-și susține revendicările, inclusiv depunerea unei cereri la Curtea Internațională de Justiție.
O altă dimensiune importantă este cea umanitară. Mulți dintre chagossieni, populația indigenă strămutată cu decenii în urmă pentru a face loc bazei militare, văd acest acord ca pe o trădare. Dorința lor este ca Regatul Unit să păstreze suveranitatea, sperând într-un posibil drept la întoarcere în patria lor, în timp ce transferul către Mauritius le oferă speranțe, dar și incertitudini. Acordul cu Mauritius a fost prezentat de miniștrii laburiști ca o soluție pentru a proteja baza militară de riscurile juridice, însă apariția unei noi părți pretendente – Maldivele – amenință să transforme o dispută bilaterală într-un conflict multilateral complex.
În concluzie, viitorul Insulelor Chagos rămâne incert. Presiunile diplomatice se acumulează din multiple direcții: opinia internațională favorabilă Mauritiului, reticența politică americană exprimată de Trump, opoziția internă din Marea Britanie și, acum, contestarea formală a Maldivelor. Dacă Maldivele vor duce cazul lor în fața instanțelor internaționale, procesul de transfer ar putea fi blocat pe termen lung, transformând arhipelagul într-un punct fierbinte al diplomației globale.
Maldive informează Regatul Unit că nu recunoaște acordul privind Insulele Chagos
