După decenii de luptă pentru autodeterminare și un lung război civil cu Sudanul, noua țară a căzut ea însăși într-un conflict intern între 2013 și 2018, un război care, potrivit estimărilor cercetătorilor, a ucis sute de mii de oameni. Deși Acordul Revitalizat pentru Rezolvarea Conflictului din Sudanul de Sud (R-ARCSS), semnat în 2018, a pus capăt în mare parte luptelor, analiștii și agențiile umanitare spun că implementarea sa a stagnat, lăsând mulți sud-sudanezi să se întrebe când vor ajunge în sfârșit la ei dividendele independenței.
„Serviciile de bază, cum ar fi asistența medicală și apa curată, rămân extrem de limitate. Au devenit un privilegiu, nu un drept”, a declarat pentru Al Jazeera Sabila Sebit, activistă din statul Western Bahr el Ghazal. Ea a spus că violențele localizate și intercomunitare continue subminează viața de zi cu zi în multe părți ale țării. „Pacea și securitatea rămân preocupări majore din cauza violențelor localizate și intercomunitare care afectează aproape fiecare stat. Stabilirea unei păci durabile este esențială pentru ca familiile să poată trăi în siguranță și să-și continue viața de zi cu zi”, a adăugat ea.
Sebit a mai spus că cota de 35% pentru femei, prevăzută de R-ARCSS, nu a fost încă implementată pe deplin, iar legislația menită să promoveze drepturile femeilor rămâne în așteptare. Provocările Sudanului de Sud includ „creșterea violenței intercomunitare, atacurile de răzbunare, jafurile de vite și uciderea continuă a civililor de către persoane înarmate necunoscute”, a declarat pentru Al Jazeera Zabib Musa Loro Bakhit, activistă pentru drepturile femeilor. Bakhit a spus că violența sexuală legată de conflict, căsătoriile timpurii, acapararea terenurilor și dificultățile economice tot mai mari au lăsat multe comunități să se lupte cu foamea, fără un sprijin guvernamental adecvat.
Pentru Thomas Batista Balash, un locuitor din Juba, aniversarea este un moment de reflecție, nu de sărbătoare. „La cea de-a 15-a aniversare, reflectez asupra călătoriei noastre dintr-o perspectivă personală care recunoaște atât progresele noastre semnificative, cât și provocările persistente”, a spus Balash pentru Al Jazeera. El a menționat că corupția, tribalismul și instituțiile slabe continuă să submineze progresul, iar vindecarea națională și reconcilierea sunt esențiale pentru unitate.
În întreaga țară, mulți cetățeni se confruntă cu o inflație galopantă, șomaj, salarii neplătite în sectorul public și acces limitat la educație, asistență medicală și apă curată. Agențiile umanitare se confruntă cu o presiune tot mai mare, pe măsură ce conflictele, șocurile climatice și sosirea a peste 1,2 milioane de repatriați și refugiați care fug de războiul din Sudanul vecin adâncesc nevoile deja severe.
„Vedem o cerere tot mai mare de servicii de traumă, pe măsură ce luptele se intensifică”, a declarat pentru Al Jazeera Kieran Seager, purtător de cuvânt al Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR) la Juba. „În primele șase luni ale anului 2026, am efectuat 266 de evacuări medicale, cu 50% mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut.” Mulți dintre acești pacienți au fost transferați la Spitalul Militar Juba, care, potrivit lui Seager, funcționează peste capacitate. CICR oferă tratament chirurgical, fizioterapie și sprijin pentru sănătatea mintală și psihosocial pacienților răniți prin arme, dar Seager a spus că accesul umanitar rămâne dificil din cauza insecurității, infrastructurii precare și inundațiilor sezoniere.
„Finanțarea umanitară pur și simplu nu ține pasul cu amploarea nevoilor din Sudanul de Sud”, a spus el. „Pe măsură ce Sudanul de Sud marchează 15 ani de independență, este nevoie de sprijin susținut din partea donatorilor pentru a preveni o deteriorare suplimentară a unei situații deja fragile.”
Acordul de pace din 2018 rămâne „cadrul cel mai viabil pentru realizarea unei păci și stabilități durabile”, a declarat pentru Al Jazeera James Boboya Edimond, director executiv al Institutului de Cercetare a Politicii Sociale, deși implementarea a fost mult mai lentă decât se aștepta. „Evaluările recente indică faptul că mai puțin de 25% din acordul provizoriu a fost implementat”, a spus Edimond. El a menționat că întârzierile în reformele sectorului de securitate, inclusiv verificarea și desfășurarea forțelor unificate, continuă să submineze tranziția. El a citat, de asemenea, instituțiile slabe, constrângerile fiscale, capacitatea limitată a guvernelor locale și strămutarea continuă drept obstacole majore în calea păcii durabile.
Conflictele localizate, în special în statele Nilul Superior și Jonglei, continuă să alimenteze strămutările, nevoile umanitare și neîncrederea publică în instituțiile statului. Sudanul de Sud este programat să organizeze primele alegeri post-independență pe 22 decembrie 2026. Edimond a spus că scrutinul ar trebui privit ca parte a unui proces democratic mai larg, nu ca un scop în sine. „Alegeri credibile depind de implementarea completă a acordului de pace, finalizarea procesului de elaborare a constituției, un mediu politic sigur și o educație civică și electorală adecvată”, a spus el.
Oficialii guvernamentali, însă, spun că prelungirea perioadei de tranziție a fost necesară pentru a finaliza prevederile restante ale acordului de pace. Ei susțin că stabilitatea se îmbunătățește treptat în multe părți ale țării, recunoscând în același timp că rămân provocări semnificative. Pentru mulți sud-sudanezi, aceste asigurări oferă puțină alinare, în timp ce dificultățile economice, insecuritatea și strămutarea continuă să definească viața de zi cu zi.
La 15 ani de la independență, Sudanul de Sud rămâne prins între promisiunea care a inspirat nașterea sa și realitățile cu care se confruntă poporul său. Viitorul țării va depinde de capacitatea liderilor politici de a depăși interesele concurente și de a oferi pacea și stabilitatea pe care cetățenii le așteaptă de mult. „Problemele sistematice ale corupției și tribalismului împiedică progresul nostru și creează inegalități în cadrul instituțiilor”, a spus Balash, menționând că „Vindecarea națională și reconcilierea sunt esențiale pentru unitatea dintre componentele diverse ale societății noastre.”
De ce este important:
Situația din Sudanul de Sud este un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională. La 15 ani de la independență, cea mai tânără națiune a lumii se confruntă cu o criză umanitară profundă, un proces de pace blocat și o instabilitate cronică. Fără o implementare reală a acordului de pace și fără sprijin financiar și politic susținut, riscul unui nou conflict major rămâne ridicat. Povestea Sudanului de Sud ne amintește că independența nu este un sfârșit, ci un început fragil, iar pacea durabilă necesită instituții puternice, reconciliere națională și angajament real față de binele comun. Ignorarea acestor semne poate duce la o nouă tragedie umanitară în inima Africii.
