Secțiile de votau s-au deschis la ora 8:00 (06:00 GMT) și se vor închide la 20:00 (18:00 GMT), moment în care vor fi publicate sondajele la urna (exit polls), urmate, câteva ore mai târziu, de primele rezultate oficiale parțiale. Aproape opt milioane de alegeri dintr-o populație de 10,6 milioane de locuitori sunt chemate la urnă, iar rata de participare, tradițional ridicată în Suedia – de obicei peste 80% –, va fi un indicator crucial al mobilizării electorale.
Un duel polarizat pe fond de criză a costurilor și criminalitate
Campania electorală a fost dominată de două teme care îngrijorează profund cetățenii: inflația galopantă, care a erosionat puterea de cumpărare a gospodăriilor, și o undă de violență legată de criminalitatea organizată care a scos la suprafață fragilitățile statului de drept suedez. Explozii, împușcături și reclutarea tinerilor de către ganguri au devenit, din păcate, o realitate zilnică în zonele periferice ale metropolerilor Stockholm, Göteborg și Malmö, stricând imaginea de „tărie liniștită” a Scandinaviei.
Magdalena Andersson, 59 de ani, fostă ministru a Finanțelor și, din 2021, prima femeie premier a Suediei, a votat dimineața duminicii la o școală din Nacka, localitatea sa natală, însoțită de soțul său. După vot, Andersson a lansat un mesaj dur, încadrând alegerea ca un referendum moral: „Acum este rândul poporului suedez să decidă direcția țării. Vrem un guvern dominat în totalitate de Democrații Suedezi? Ceva care nu s-a întâmplat niciodată în Suedia? Sau vrem un guvern condus de mine, care va îndrepta Suedia spre un nou spirit de cooperare?”.
Platforma Socialdemocraților (SAP) se axează pe consolidarea statului social: creșterea pensiilor, investiții masive în sănătate și educație, precum și măsuri țintite pentru a ajuta familii să facă față creșterii prețurilor energiei și a hranei. Andersson pariază pe faptul că suedezii vor respinge politica identitară și vor alege stabilitatea economică și unitatea națională.
Ulf Kristersson și pariul riscant cu extrema dreaptă
Pe partea cealaltă a baricadei se află premierul actual, Ulf Kristersson, liderul Partidului Moderat (conservator), care candidează pentru un al doilea mandat de patru ani. Guvernul său minoritar (2022-2024), format din trei partide de centru-dreapta, a supraviețuit doar datorită sprijinului parlamentar extern al Democraților Suedezi, formalizați printr-un „Acord de la Tidö” care a oferit SD influență semnificativă asupra politicilor de imigrare și justiție.
Kristersson a făcut un pas istoric în aprilie, anunțând că, dacă blocul de dreapta obține majoritate, Moderatele vor accepta ca SD să primească portofolii ministeriale – adică să intre la guvernare. Este o rupere totală cu „cordul sanitar” (brandul de izolare politică) pe care l-au menținut partidele mainstream suedeze de decenii față de o formațiune fondată în anii '80 de activiști neo-naziști.
„Vrem să folosim noile noastre și mult mai bune premize pentru a îmbunătăți viața oamenilor obișnuiți… să facem Suedia din nou mare”, a declarat Kristersson agentiei AFP înainte de vot, folosind o retorică care rememorează sloganurile populiste internaționale. Premierul își bazează campania pe bilanțul durcirii legilor privind imigrarea (inclusiv depășirea minimului european de primire a refugiaților) și luptei împotriva gangurilor, promisând o continuare a liniei dure.
Jimmie Åkesson și normalizarea Democraților Suedezi
Marele câștigător al alegerilor din 2022 a fost Jimmie Åkesson, liderul SD, care a adus partidul la 20,5% din vot, devenind a doua forță politică a țării, după Socialdemocrați. Sub conducerea sa, partidul a trecut printr-o operatie cosmetică și strategică masivă: a exclus extremiștii declarati, a suavizat retorica antisemită și anti-musulmană din discursul public, concentrându-se pe „critica islamismului”, „ordinea și legea” și „prioritatea suedezilor” în redistribuirea resurselor.
Această „normalizare” a funcționat. Astăzi, mulți alegători nu mai văd SD ca pe o amenințăre pentru democrație, ci ca pe singura forță politică care vorbește deschis despre problemele pe care alții le evită: segregarea etnică în cartiere, costurile imigrației și incompetența burocrației. Dacă dreapta câștigă, Åkesson va deveni, de facto, puterea din spatele scaunului, chiar dacă Kristersson rămâne premier. Intrarea la guvernare ar legitima complet transformarea SD din paria politică în actor de guvernare, trimițând undă de șoc în Europa, unde partide similare (din Italia, Olanda, Finlanda) urmaresc același traseu.
Ce urmează: Scenarii de coaliție și incertitudini
Sondajele finale arată o egalitate tehnică aproape perfectă între cele două blocuri. Niciunul nu are garantată majoritatea absolută de 175 de mandate în Riksdag (Parlament). Cheia poate fi deținută de partide mici, de la pragul electoral de 4% (Liberali, Creștin-Democrați, Verzi, Vânători), ale căror intrate sau nu în Parlament pot inclina balanța.
Dacă blocul de stânga (Socialdemocrați, Verzi, Vânători, Stânga) câștigă, Andersson va încerca să formeze un guvern minoritar, negociază legea bugetară caz prin caz – o formulă instabilă, testată în trecut. Dacă dreapta câștigă, negocierile pentru un program de guvernare comun între Moderati, Liberali, Creștin-Democrați și Democrați Suedezi vor fi grele, date fiind diferențele profunde pe teme precum politica climatică (SD vrea să oprească parcurile eoliene offshore), UE (SD e eurosceptic) și drepturile minorităților.
Un test pentru democrația europeană
Alegerea din Suedia nu este doar o chestiune internă. Este un barometru pentru starea democrației liberale în Europa. Suedia a fost, mult timp, „excepția scandină” – țara unde extrema dreaptă rămânea marginală mult după ce a intrat în parlamentele din Danemarca, Norvegia sau Finlanda. Căderea acestui zid ar semnala că nu există imunitate împotriva creșterii populismului naționalist, chiar și în societățile cu încredere ridicată în instituții și niveluri de inegalitate joase.
Observatorii internaționali și analiștii politici vor urmări nu doar rezultatul, ci și reacția civilă. Suedia are o cultură puternică a consensului. Dacă SD intră la guvernare, vom vedea proteste masive? Sau va prevalea pragmatismul suedez, acceptând schimbarea ca pe o evoluție naturală a democrației?
De ce este important:
Această alegeră reprezintă un punct de rupture istoric pentru Suedia și un semnal de alarmă pentru întreaga Uniune Europeană. Pentru prima dată din istoria modernă a țării, un partid cu origini neo-naziste se află la un pas de a deține putere executivă reală (ministere, control bugetar, influență pe serviciile de informații). Acest lucru sparge „brandul sanitar” care a protejat democrația suedeză de decenii și creează un precedent periculos: normalizarea extremismului prin incluziune în guvernare. Consecințele depășesc granițele Suediei: o victoria a blocului Kristersson-Åkesson va îmboldi partidele suveraniste și anti-imigrare din întreaga Europă (din Italia, Olanda, Germania, Franța), demonstrând că calea spre putere trece prin compromisuri cu centru-dreapta. În același timp, o victorie a lui Andersson ar demonstra că modelul social-democrat, bazat pe statul de bunăstare și toleranță, poate încă mobiliza majorități electorale împotriva polarizării. Indiferent de câștigător, Suedia de după 11 septembrie 2024 nu va mai fi aceeași – va fi o națiune care a decis, conștient sau nu, să redefină identitatea sa națională și contractul social.
