New Delhi-ul a preluat președinția într-un moment în care războaiele din Orientul Mijlociu și din Ucraina dau peste cap piețele de energie și rutele de transport maritim, în care tarifele apasă tot mai greu pe economiile membrilor, iar statele membre nu reușesc să cadă de acord asupra modului în care ar trebui să răspundă acestor provocări. Pe agendă se află și extinderea canalelor de plată transfrontaliere din afara sistemului occidental, precum și cooperarea în domeniul inteligenței artificiale. Cu alte cuvinte, BRICS nu mai vorbește doar despre comerț, ci despre arhitectura financiară și tehnologică a viitorului.
Xi Jinping a aterizat sâmbătă dimineață în capitala indiană. Este prima sa vizită în India după șapte ani, un semn că cei doi giganți asiatici încearcă să dezghețe o relație înghețată de ani de tensiuni la frontieră și de rivalitate economică. Vineri, Modi a avut discuții cu Putin – cei doi au convenit să aprofundeze legăturile bilaterale – și cu Pezeshkian, căruia i-a transmis preocupările Indiei privind libertatea de navigație și siguranța echipajelor navelor. Iranul și Emiratele Arabe Unite, ambele membre ale blocului, se află de părți opuse ale războiului dus de Statele Unite și Israel împotriva Iranului. Anul trecut, summitul s-a încheiat cu o declarație comună care condamna campania de bombardamente de 12 zile a SUA și Israelului împotriva conducerii și programului nuclear iranian. În schimb, reuniunea miniștrilor de externe din luna mai a acestui an s-a terminat fără o declarație comună pe acest subiect. Este o fisură care spune multe despre cât de greu le este membrilor să vorbească cu o singură voce atunci când interesele lor diverg.
La summit participă și președintele Egiptului, Abdel Fattah el-Sisi, premierul Etiopiei, Abiy Ahmed, și președintele Indoneziei, Prabowo Subianto. Emiratele Arabe Unite au trimis prințul moștenitor al Abu Dhabi-ului, iar Brazilia, membru fondator, a fost reprezentată de ministrul de externe Mauro Vieira, în locul președintelui Luiz Inacio Lula da Silva. La New Delhi se află și șefii Organizației Mondiale a Sănătății, ai Organizației Mondiale a Comerțului, precum și secretarul general al ONU, Antonio Guterres. Prezența lor arată că BRICS nu mai este perceput ca un simplu club al economiilor emergente, ci ca un actor cu care instituțiile globale trebuie să dialogheze.
Unul dintre cele mai fierbinți subiecte rămâne comerțul. Miniștrii de finanțe și guvernatorii băncilor centrale din bloc au criticat tarifele și măsurile netarifare despre care spun că distorsionează schimburile comerciale și contravin regulilor Organizației Mondiale a Comerțului. Statele Unite au impus tarife mai multor membri ai blocului, invocând pretexte diferite, și au condiționat deseori eliminarea lor de schimbări de politică în țara vizată. Președintele Donald Trump a descris BRICS drept „anti-american” și a amenințat cu tarife punitive țările care se aliniază acestui grup. Este o retorică ce transformă summitul de la New Delhi într-un test de rezistență pentru o alianță care își caută identitatea.
„În calitate de gazdă, New Delhi are un exercițiu delicat de echilibristică”, spune jurnalista Al Jazeera Um-e-Kulsoom Shariff, care transmite din New Delhi. „Are de rezolvat probleme stringente: comerț, finanțe, tehnologie, securitate energetică, lanțuri de aprovizionare reziliente și schimbări climatice. Dar, pe măsură ce alianța împlinește 20 de ani, testul major este dacă noua sa componență extinsă poate împuternici și mai mult Sudul Global.”
Această întrebare este esența întregului summit. BRICS a pornit ca o abreviere inventată de un economist de la Goldman Sachs pentru a descrie Brazilia, Rusia, India și China. Apoi a devenit un bloc real, cu un banc de dezvoltare propriu, cu o agendă politică tot mai vocală și cu o extindere care a adus în rândurile sale state din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud-Est. Astăzi, membrii săi reprezintă o parte semnificativă din populația și din PIB-ul global. Dar extinderea a adus și complicații: mai multe voci, mai multe interese, mai multe conflicte interne. Iranul și Emiratele Arabe Unite nu privesc același război cu aceiași ochi. India și China au propriile lor tensiuni nerezolvate. Rusia, sancționată masiv de Occident, are nevoie de BRICS ca de o platformă de legitimitate internațională. Iar Brazilia, care a trimis doar ministrul de externe, pare să prefere o poziție mai prudentă.
Cu toate acestea, ceea ce unește aceste state este mai puternic decât ceea ce le desparte: nemulțumirea față de o ordine globală dominată de Statele Unite și de instituțiile financiare occidentale. De aici vin discuțiile despre sisteme alternative de plăți, despre reducerea dependenței de dolar și despre crearea unor lanțuri de aprovizionare care să nu mai treacă prin Washington sau Bruxelles. Nu este vorba doar despre economie, ci despre suveranitate și despre puterea de a decide propriul destin fără a cere permisiunea cuiva.
Rămâne de văzut dacă summitul de la New Delhi va produce o declarație comună puternică sau doar o listă de bune intenții. Istoria recentă arată că blocul poate vorbi cu o singură voce atunci când subiectul este suficient de larg – cum ar fi condamnarea unor acțiuni militare – dar se rupe în bucăți când trebuie să ia decizii concrete. Iar lumea nu mai are răbdare pentru promisiuni. Războaiele continuă, tarifele se acumulează, iar țările din Sudul Global așteaptă rezultate, nu comunicate.
De ce este important:
Summitul BRICS de la New Delhi nu este doar o reuniune diplomatică de rutină. Este un barometru al modului în care se rearanjează lumea după decenii de dominație occidentală. Dacă BRICS reușește să transforme nemulțumirea comună față de tarifele americane și față de ordinea financiară globală într-o cooperare concretă – sisteme de plată alternative, acorduri comerciale, parteneriate tehnologice – atunci asistăm la nașterea unui pol de putere real, nu doar declarativ. Dacă, în schimb, divergențele dintre membri vor prevala, blocul riscă să rămână ceea ce criticii săi spun că este de ani de zile: un club de discuții fără colți. Pentru România și pentru Europa, miza este directă: o lume în care regulile comerțului global se scriu și în afara instituțiilor occidentale înseamnă o lume în care influența europeană se poate eroda. Iar pentru miliardele de oameni din Sudul Global, întrebarea este și mai simplă: vor avea, în sfârșit, o voce care contează?
