„Am constatat o întrerupere incredibil de răspândită”, a declarat Elise Lankiewicz, asociat de politici la amfAR și coautor al raportului. „Nicio parte a programului nu a scăpat neatinsă, inclusiv acele zone pe care administrația americană pretindea că le va proteja.”
Raportul, publicat marți, se bazează pe un sondaj realizat în rândul a 166 de organizații din 46 de țări care depindeau de fondurile PEPFAR. Aproximativ trei sferturi dintre acestea au fost nevoite să oprească serviciile pentru persoanele cu cel mai mare risc de infectare cu HIV: lucrătoarele sexuale, persoanele transgender, bărbații care fac sex cu bărbați și consumatorii de droguri injectabile. Copiii au fost, de asemenea, grav afectați. Numărul copiilor care beneficiază de tratament prin PEPFAR a scăzut cu aproximativ 77.000 în 2025, o reducere de 14%.
Departamentul de Stat al SUA a contestat concluziile raportului, susținând că PEPFAR a devenit „mai puternic” sub o „direcție strategică mai clară”. Cu toate acestea, cercetătorii de la amfAR subliniază că această imagine de ansamblu ascunde o scădere mult mai mare, care va deveni evidentă abia după ce datele pe un an întreg vor fi analizate.
Programul comun al Națiunilor Unite privind HIV/SIDA (UNAIDS) a avertizat că, dacă tăierile devin permanente, lumea s-ar putea confrunta cu 6,6 milioane de noi infecții cu HIV și 4,2 milioane de decese cauzate de SIDA până în 2029. „Este nevoie ca Africa să își adapteze rapid sistemele de sănătate pentru a-și menține populația în viață și pentru a lucra spre suveranitatea sanitară”, a declarat Winnie Byanyima, directoarea executivă a UNAIDS, în marja summit-ului Uniunii Africane de la Accra. Ea a numit această perioadă „un moment de schimbare radicală” în care nu există timp de pierdut.
Statele Unite nu sunt singura țară care reduce fondurile pentru SIDA și alte programe. Franța, Germania și Regatul Unit au redus, de asemenea, ajutoarele externe, lăsând organizațiile umanitare într-o situație dificilă. UNAIDS a pierdut aproximativ 25% din finanțare anul trecut, a precizat Byanyima.
Lansat în 2003 de președintele George W. Bush, PEPFAR este creditat cu salvarea a peste 26 de milioane de vieți la nivel mondial. Programul a fost un pilon central al răspunsului global la HIV, oferind medicamente antiretrovirale, testare, consiliere și sprijin pentru comunitățile vulnerabile. Închiderea clinicilor și pierderea personalului calificat nu doar că întrerup tratamentul pentru cei deja infectați, dar subminează și eforturile de prevenire, ceea ce poate duce la o creștere a numărului de noi infecții.
Organizațiile neguvernamentale și activiștii atrag atenția că aceste tăieri nu sunt doar o problemă financiară, ci una de viață și de moarte. „Fiecare clinică închisă înseamnă oameni care nu mai au acces la medicamente, mame care nu mai pot primi tratament pentru a preveni transmiterea HIV la copii, adolescenți care rămân fără sprijin”, explică un medic din Kenya, care a preferat să-și păstreze anonimatul de teama represaliilor.
În acest context, UNAIDS și alte organizații internaționale fac apel la o mobilizare globală pentru a acoperi golul lăsat de SUA. „Nu putem permite ca progresele de două decenii să fie anulate în câteva luni”, a declarat Byanyima. Ea a cerut țărilor africane să își asume un rol mai activ în finanțarea și gestionarea programelor de sănătate, dar a subliniat că sprijinul internațional rămâne esențial.
Raportul amfAR vine într-un moment în care comunitatea internațională se confruntă deja cu multiple crize: pandemia de COVID-19, conflictele armate și schimbările climatice. Reducerea fondurilor pentru HIV riscă să agraveze și mai mult situația, în special în țările cu venituri mici, unde sistemele de sănătate sunt fragile.
De ce este important:
Acest raport arată că tăierile de fonduri americane nu sunt doar o problemă birocratică, ci au consecințe directe asupra vieții a milioane de oameni. Închiderea clinicilor și pierderea personalului medical înseamnă că pacienții cu HIV nu mai au acces la tratament, ceea ce duce la creșterea mortalității și a noilor infecții. Dacă tendința continuă, lumea riscă să piardă toate progresele făcute în ultimele două decenii în lupta împotriva SIDA. Este un semnal de alarmă pentru comunitatea internațională, care trebuie să găsească soluții urgente pentru a menține programele de salvare a vieților.
