Contextul este unul exploziv. Războiul din Orientul Mijlociu, cu atacurile asupra infrastructurilor petroliere și a rutelor maritime din strâmtoarea Ormuz, a readus în prim-plan fragilitatea lanțurilor globale de aprovizionare cu energie. Pentru Taiwan, care importă peste 97% din necesarul său energetic, fiecare fluctuație a prețului petrolului sau al gazului natural lichefiat (GNL) se transformă într-o problemă de securitate națională. Iar când adaugi la ecuație și cererea vorace a fabricilor de cipuri, care consumă energie non-stop, presiunea devine aproape insuportabilă.
Istoria energiei nucleare în Taiwan este una marcată de tragedie și de o opoziție publică feroce. După accidentul de la Fukushima din 2011, guvernul de la Taipei a decis să renunțe treptat la cele trei centrale nucleare funcționale, iar în 2017 a adoptat o lege care prevedea eliminarea completă a energiei nucleare până în 2025. Planul era să se treacă la o combinație de energii regenerabile și gaz natural, într-un efort de a deveni o „insulă verde”. Dar realitatea a fost cu totul alta. Proiectele eoliene offshore au întârziat, panourile solare nu au acoperit golul, iar dependența de importurile de GNL a crescut exponențial. În 2022, energia nucleară mai reprezenta doar 8% din mixul energetic, dar chiar și această pondere mică a fost vitală pentru stabilitatea rețelei.
Acum, cu războiul din Orientul Mijlociu care amenință să întrerupă fluxurile de GNL din Qatar și din alte state din Golf, Taiwanul se trezește într-o poziție extrem de vulnerabilă. Prețurile la gaze au explodat, iar companiile de utilități au fost nevoite să majoreze tarifele la electricitate pentru consumatorii industriali, inclusiv pentru giganții semiconductoarelor precum TSMC. Iar aceste companii, care produc cipurile cele mai avansate din lume, au nevoie de o energie stabilă și ieftină pentru a rămâne competitive. Orice întrerupere a alimentării ar putea însemna pierderi de miliarde de dolari și o lovitură gravă pentru economia globală, care depinde de aceste cipuri pentru tot, de la telefoane mobile la mașini electrice și sisteme de apărare.
În acest context, guvernul taiwanez a început să-și schimbe discursul. Premierul Chen Chien-jen a declarat recent că „energia nucleară nu este exclusă” și că guvernul este deschis să discute despre prelungirea duratei de viață a centralelor existente sau chiar despre construirea unor reactoare de nouă generație. Este o schimbare radicală față de poziția oficială de acum câțiva ani, când Partidul Progresist Democrat (DPP), aflat la putere, promitea o „Taiwan fără nucleare”. Dar presiunile sunt uriașe: pe lângă criza energetică, există și amenințarea militară din partea Chinei, care ar putea bloca strâmtorile și ar putea tăia complet aprovizionarea cu energie. Într-un astfel de scenariu, energia nucleară ar putea fi singura sursă care ar menține insula funcțională pentru o perioadă mai lungă.
Opoziția publică, însă, rămâne puternică. Mulți taiwanezi își amintesc de accidentul de la Fukushima și se tem de un dezastru similar pe o insulă atât de dens populată și expusă la cutremure. În plus, problema depozitării deșeurilor nucleare este încă nerezolvată, iar amplasarea unui depozit final a stârnit proteste violente în comunitățile locale. Cu toate acestea, sondajele recente arată o schimbare de atitudine: aproximativ 60% dintre taiwanezi sunt acum de acord cu utilizarea energiei nucleare, față de doar 30% în urmă cu câțiva ani. Oamenii încep să înțeleagă că tranziția verde nu se poate face peste noapte și că, fără o sursă de bază stabilă, economia lor ar putea să se prăbușească.
Industria semiconductoarelor este, de fapt, cheia întregii dezbateri. TSMC, cel mai mare producător de cipuri din lume, consumă aproximativ 5% din energia electrică a Taiwanului, iar această cifră este în creștere. Compania și-a asumat angajamentul de a folosi 100% energie regenerabilă până în 2050, dar până atunci are nevoie de soluții imediate. În plus, noile fabrici de cipuri de ultimă generație, precum cele din Tainan și Kaohsiung, necesită cantități uriașe de apă și electricitate. Fără o sursă de energie de bază, cum ar fi nuclearul, aceste investiții ar putea fi puse în pericol. Iar dacă Taiwanul nu-și poate menține poziția dominantă în industria cipurilor, întregul lanț global de aprovizionare tehnologică ar avea de suferit.
Pe de altă parte, există și voci care susțin că energia nucleară nu este singura soluție. Experții în energie regenerabilă subliniază că Taiwanul are un potențial uriaș pentru energie solară și eoliană, dar că dezvoltarea acestor surse a fost îngreunată de birocrație și de lipsa de investiții. De asemenea, există proiecte de stocare a energiei în baterii și de interconectare cu rețeaua electrică a Japoniei sau a Filipinelor, care ar putea oferi un backup în caz de urgență. Cu toate acestea, toate aceste soluții necesită timp, iar criza actuală nu așteaptă.
În plan politic, decizia de a reintroduce energia nucleară este extrem de sensibilă. Partidul Naționalist (KMT), aflat în opoziție, a susținut întotdeauna energia nucleară și acuză guvernul că a pus în pericol securitatea națională prin politica sa anti-nucleară. Pe de altă parte, DPP se teme că o astfel de mișcare ar putea aliena electoratul tânăr și progresist, care este puternic atașat de idealurile ecologiste. Cu toate acestea, realitatea economică și geopolitică pare să cântărească mai greu decât ideologia. În spatele ușilor închise, oficialii taiwanezi discută deja cu companii precum Westinghouse sau EDF despre posibilitatea construirii de reactoare modulare mici (SMR), care ar fi mai sigure și mai flexibile.
În timp ce Taiwanul își reconsideră strategia energetică, întreaga lume urmărește cu interes. Dacă insula va reuși să îmbine energia nucleară cu sursele regenerabile, ar putea deveni un model pentru alte economii dependente de importuri. Dar dacă va eșua, consecințele ar putea fi catastrofale, nu doar pentru Taiwan, ci pentru întreaga economie globală. Într-o eră a incertitudinii, securitatea energetică nu mai este doar o problemă tehnică, ci o chestiune de supraviețuire. Iar Taiwanul, cu toate vulnerabilitățile sale, se află în prima linie a acestei bătălii.
De ce este important:
Această decizie a Taiwanului de a reconsidera energia nucleară nu este doar o problemă internă, ci are implicații profunde pentru securitatea energetică globală și pentru lanțurile de aprovizionare cu semiconductoare. Într-o lume în care conflictele geopolitice pot perturba oricând fluxurile de energie, modul în care Taiwanul își va asigura viitorul energetic va influența stabilitatea economică a întregii regiuni Asia-Pacific și, implicit, a întregii lumi. De asemenea, dezbaterea arată că tranziția către energia verde nu este un proces liniar, ci unul plin de compromisuri și de decizii dificile, în care securitatea națională și prosperitatea economică trebuie să meargă mână în mână cu protecția mediului.
