„Ceva fundamental s-a rupt”, spune Ivo Daalder, fost ambasador al SUA la NATO sub președintele Barack Obama. Trump, explică el, nu mai crede că securitatea Americii depinde de securitatea Europei – o poziție care contrazice decenii de logică a politicii externe, de la fondarea NATO în 1949, când SUA, Canada și aliații europeni s-au unit pentru a face față agresiunii sovietice. Acum, Europa și Canada se confruntă cu o întrebare de neconceput: va veni Statele Unite în ajutorul aliaților săi NATO? Această anxietate remodelează planificarea militară, cheltuielile de apărare, deciziile de achiziții și însăși structura viitoare a alianței.
Iată patru semne că viitorul NATO intră în cea mai incertă perioadă de la Războiul Rece.
1. Retragerea trupelor americane din Germania
Cancelarul german Friedrich Merz a declarat recent că SUA nu au o strategie clară de ieșire din Iran și că Teheranul a „umilit” Washingtonul în negocierile de pace. Comentariul a stârnit o reacție dură din partea lui Trump, care a sugerat imediat că nivelul trupelor americane în Germania va fi revizuit. Pentagonul a anunțat retragerea a 5.000 de militari – aproximativ 14% din cei 36.000 staționați în Germania de la începutul Războiului Rece. Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că această decizie reflectă „o revizuire amănunțită a posturii forțelor Departamentului în Europa”. Mișcarea vine pe fondul anunțului Berlinului că planurile de a desfășura rachete Tomahawk americane în Germania, formulate în timpul administrației Biden, ar putea fi abandonate. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a spus că „există idei, dar încă nu există o soluție” pentru a umple acest gol.
2. Tensiuni cu Spania și Marea Britanie
Spania a refuzat să permită SUA accesul la două baze militare comune din sudul țării pentru operațiunile din Iran. Trump a criticat public și Marea Britanie, după ce premierul Keir Starmer s-a distanțat de politica americană în Iran, declarând: „Acesta nu este războiul nostru”. Starmer a spus că este „sătul” de consecințele economice suportate de britanici „din cauza acțiunilor lui Putin sau Trump”. Deși retorica s-a mai domolit – Marea Britanie și Franța contribuie la redeschiderea Strâmtorii Hormuz, iar Franța trimite portavionul Charles de Gaulle în Marea Roșie –, încrederea rămâne șubredă.
3. Planificare militară împotriva SUA?
David Perry, președintele Institutului Canadian pentru Afaceri Globale, observă că neîncrederea statelor NATO față de SUA este strâns legată de președinția lui Trump, în special de retorica privind „invadarea Groenlandei” și „anexarea Canadei” din al doilea său mandat. Groenlanda a devenit „acționabilă”, spune el, menționând că NATO „făcea planificare militară împotriva unei potențiale contingente care implică Statele Unite”. „Este un lucru uimitor de spus despre aliați într-o alianță veche de peste trei sferturi de secol”, adaugă Perry.
4. Europa preia inițiativa
Pe măsură ce SUA se retrag, țări precum Germania, Franța și Marea Britanie își asumă roluri de lider. Germania a anunțat creșterea cheltuielilor de apărare la 2% din PIB, iar Franța propune o armată europeană comună. „Europa trebuie să fie pregătită să se apere singură”, a declarat președintele francez Emmanuel Macron. În același timp, Canada trimite trupe în Groenlanda pentru a spori securitatea insulei arctice, un semn că aliații încep să acționeze independent.
Reacția Casei Albe
Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, a declarat: „Președintele Trump și-a exprimat dezamăgirea față de NATO și alți aliați. Europa beneficiază enorm de pe urma zecilor de mii de soldați americani staționați în Europa – dar cererile de a folosi baze militare pentru a apăra interesele americane au fost respinse. Președintele a restabilit poziția Americii pe scena mondială, dar nu va permite ca Statele Unite să fie tratate incorect și exploatate de așa-numiții „aliați”.”
Concluzii
Această criză de încredere vine într-un moment critic, când Europa se confruntă cu cel mai mare război terestru de la al Doilea Război Mondial – conflictul din Ucraina. Seth Jones, președintele Departamentului de Apărare și Securitate de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, avertizează că tensiunile apar „într-un moment prost, când Europa este încă în mijlocul celui mai mare război terestru de la al Doilea Război Mondial”. Dacă SUA continuă să se distanțeze, NATO ar putea deveni o alianță condusă de europeni, iar securitatea globală ar putea intra într-o eră de fragmentare.
De ce este important:
Această schimbare de paradigmă nu afectează doar relațiile transatlantice, ci și echilibrul de putere global. O NATO fără liderul american ar putea însemna o Europă mai vulnerabilă în fața Rusiei, dar și o oportunitate pentru statele europene de a-și asuma un rol mai activ în propria apărare. Pentru România, ca stat membru NATO de pe flancul estic, această evoluție este crucială: depindem de garanțiile de securitate ale alianței, iar o eventuală slăbire a angajamentului american ne-ar putea expune unor riscuri majore. De aceea, este esențial să urmărim cu atenție aceste transformări și să ne adaptăm strategia de apărare.
