Potrivit oficialilor iranieni, semnarea MOU-ului ar putea avea loc vineri, iar una dintre variantele analizate este ca documentul să fie semnat de președintele iranian Masoud Pezeshkian și de fostul președinte american Donald Trump. Aceasta ar fi o premieră în relațiile bilaterale, marcând un posibil punct de cotitură după decenii de neîncredere și sancțiuni reciproce. Anterior, Iranul anunțase că delegațiile vor fi conduse de vicepreședintele american JD Vance și de președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, dar scenariul actual pare să indice o implicare directă la cel mai înalt nivel.
„Planurile noastre pentru summitul din Elveția nu s-au schimbat”, a declarat Baghaei reporterilor, adăugând că „una dintre idei este ca memorandumul de înțelegere să fie semnat de președinții celor două țări, iar această opțiune este în curs de analiză”. Declarația vine după ce Trump, aflat la summitul G7 din Franța, a spus că se așteaptă ca acordul cu Iranul să fie semnat „în scurt timp”, fără a preciza o dată exactă. „Acordul pe care l-am încheiat cu Iranul duminică va fi semnat în scurt timp, mâine [joi], poate poimâine [vineri]”, a declarat Trump într-o conferință de presă.
Memorandumul de înțelegere prevede o perioadă inițială de negociere de 60 de zile, care poate fi prelungită, și care va începe imediat după semnarea acordului preliminar. În această perioadă, Iranul se angajează să reducă stocul de uraniu îmbogățit la un nivel minim, iar SUA vor suspenda parțial sancțiunile economice, fără a le elimina complet. De asemenea, se discută despre normalizarea traficului maritim în Strâmtoarea Hormuz, o rută vitală pentru transportul petrolului la nivel global.
Baghaei a subliniat că traficul în Strâmtoarea Hormuz va fi restabilit la normal într-un interval de timp definit, insistând că puterile externe nu vor avea niciun rol în acest proces. „Aceasta este sarcina noastră și noi singuri o vom face, fără a fi nevoie de participarea sau intervenția altor părți”, a afirmat el. Iranul și Omanul vor coopera pentru a dezvolta un mecanism de gestionare a strâmtorii, iar Teheranul va face schimb de opinii cu alte țări din regiune acolo unde este necesar.
Un oficial american de rang înalt, care a vorbit cu reporterii sub condiția anonimatului, a confirmat că MOU-ul stabilește un nou prag „minim” pentru reducerea stocului de uraniu înalt îmbogățit al Iranului și include măsuri menite să protejeze „integritatea teritorială” a Libanului, după recentele lovituri israeliene asupra Hezbollah. În schimb, Washingtonul va renunța la unele sancțiuni, dar nu la toate, odată ce acordul va fi semnat. Textul redactat de SUA garantează, de asemenea, tranzitul fără taxe prin Strâmtoarea Hormuz pentru o perioadă de doar 60 de zile, lăsând deschisă posibilitatea impunerii ulterioare a unor taxe de tranzit.
Această evoluție survine pe fondul unor tensiuni regionale crescute, inclusiv atacurile israeliene asupra Libanului și incertitudinile legate de securitatea în Golful Persic. China a promis noi pachete de ajutor umanitar pentru Liban și Iran, iar Strâmtoarea Hormuz a fost redeschisă, deși siguranța navelor rămâne o preocupare majoră.
Analiștii consideră că un astfel de acord ar putea reduce riscul unui conflict major în regiune, dar rămân sceptici cu privire la sustenabilitatea sa pe termen lung. Iranul a insistat că nu va permite amestecul puterilor străine în gestionarea strâmtorii, iar SUA par să accepte o abordare mai pragmatică, concentrată pe obținerea unor rezultate imediate, cum ar fi reducerea stocurilor de uraniu și stabilizarea Libanului.
În același timp, opoziția internă din ambele țări ar putea complica implementarea acordului. În Iran, facțiunile conservatoare au criticat deja orice concesie făcută „Marelui Satan”, în timp ce în SUA, republicanii și democrații sunt divizați cu privire la eficacitatea diplomației cu Teheranul. Cu toate acestea, semnarea personală de către președinți ar putea oferi un impuls politic semnificativ, transformând acordul într-un simbol al voinței politice de a depăși decenii de ostilitate.
Pe măsură ce ceasul ticăie spre termenul limită de vineri, toate privirile sunt îndreptate spre Elveția, unde istoria ar putea fi scrisă din nou. Rămâne de văzut dacă acest MOU va fi doar o pauză temporară într-un conflict mai amplu sau începutul unei noi ere de cooperare.
De ce este important:
Acest potențial acord între Iran și SUA, semnat la nivel prezidențial, ar putea reprezenta un punct de cotitură major în relațiile internaționale, având implicații directe asupra securității energetice globale, stabilității în Orientul Mijlociu și programului nuclear iranian. Strâmtoarea Hormuz, prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial, este un punct nevralgic, iar normalizarea traficului ar reduce riscul unor perturbări economice majore. De asemenea, angajamentul de a proteja integritatea teritorială a Libanului și de a reduce stocurile de uraniu îmbogățit ar putea diminua tensiunile regionale și riscul unui conflict armat. Cu toate acestea, succesul pe termen lung depinde de voința politică a ambelor părți de a respecta termenii și de a depăși opoziția internă.
