Atacurile au avut loc în timpul funeraliilor de mai multe zile ale liderului suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, ucis pe 28 februarie, la începutul războiului, la vârsta de 86 de ani. Ceremoniile funerare, care se încheie joi, fuseseră considerate o perioadă de tensiuni reduse, deși mulțimile de doliu au cerut în mod repetat uciderea președintelui american Donald Trump și a premierului israelian Benjamin Netanyahu.
Forțele americane au atacat Iranul miercuri dimineața devreme, după ce Teheranul a lovit trei nave în Strâmtoarea Hormuz, potrivit Comandamentului Central al SUA. Atacurile americane au vizat sisteme de apărare aeriană, radare și peste 60 de ambarcațiuni mici utilizate de Garda Revoluționară paramilitară a Iranului. Aceste ambarcațiuni au fost esențiale în hărțuirea navelor din strâmtoare. „Era bullying-ului și a șantajului s-a terminat”, a scris pe X președintele Parlamentului iranian, Mohammad Bagher Qalibaf. „Nu duce nicăieri. Nu cedăm.”
Ca răspuns, Garda Revoluționară a revendicat atacuri asupra instalațiilor militare americane din Bahrain, unde se află Flota a 5-a a Marinei SUA, și din Kuwait, unde sunt staționate trupe ale Armatei americane. Ambele țări au activat alarmele de rachete miercuri dimineața. „Armata americană criminală și teroristă... a încălcat în mod deschis încetarea focului și a încălcat înțelegerea de la Islamabad prin lansarea unui atac aerian asupra unor baze de coastă și stații civile de pe coastele provinciilor Hormozgan și Mahshahr”, a declarat Garda, fără a face referire la atacurile asupra navelor din strâmtoare.
Atacurile asupra transportului maritim și loviturile rezultate au avut loc în contextul în care negocierile pentru un acord final urmau să înceapă după înmormântarea lui Khamenei și să se concentreze pe cele mai dificile probleme, inclusiv redeschiderea completă a strâmtorii și reducerea programului nuclear contestat al Teheranului. Însă noile atacuri au aruncat în aer aceste planuri.
Statele Unite au revocat, de asemenea, o licență care autoriza vânzarea de petrol iranian ca parte a acordului interimar. Aceasta permisese Iranului, pentru prima dată în ani, să efectueze vânzări de petrol în mod deschis pe piața internațională, în dolari americani. Iranul fusese mult timp suspectat că vinde țiței sancționat la prețuri sub piață către China.
Una dintre navele atacate, un tanc de gaze naturale lichefiate, se afla în largul coastei Omanului când a fost lovită și a luat foc, potrivit Centrului de Operațiuni Maritime al Regatului Unit. Celelalte două nave au suferit unele daune, dar nimeni nu a fost rănit și ambele și-au continuat drumul prin Strâmtoarea Hormuz.
Iranul menține o strângere de fier asupra Strâmtorii Hormuz de la începutul războiului, perturbând piețele globale de energie, deoarece o cincime din tot petrolul și gazele naturale tranzacționate treceau prin canal în timp de pace. Navele atacate marți păreau să folosească o rută aproape de țărmul Omanului, mai degrabă decât una ordonată de Teheran. Iranul a declarat în mod repetat că doar ruta sa aprobată prin strâmtoare este sigură și este suspectat că atacă alte nave care folosesc ruta Omanului.
Majed al-Ansari, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Qatarului, a declarat că tancul qatarez Al Rekayyat a fost vizat într-un „atac inacceptabil” asupra navigației internaționale și securității energetice globale. El a spus că Qatarul consideră Iranul „pe deplin responsabil din punct de vedere legal”.
Iranul și Statele Unite au convenit, ca parte a acordului interimar, să permită navelor să treacă fără a plăti taxe timp de 60 de zile. Dar Teheranul a insistat că trebuie să controleze rutele navelor și să perceapă ulterior taxe pentru trecere, ceea ce ar răsturna decenii de practică în această cale navigabilă. SUA și multe state arabe din Golf spun că nu vor fi de acord ca Iranul să perceapă taxe pentru trecerea prin strâmtoare.
Atacurile de miercuri au avut loc și în timp ce Trump se afla în Turcia pentru un summit al alianței militare NATO. Confruntarea regională a crescut riscurile ca un acord interimar de oprire a luptelor să se destrame, punând din nou Orientul Mijlociu în pericolul unui conflict mai larg.
De ce este important:
Această escaladare subliniază fragilitatea acordurilor de încetare a focului și riscul real ca un conflict localizat să se transforme într-un război regional de proporții. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru economia globală, iar orice perturbare majoră a traficului maritim poate duce la creșterea prețurilor la energie și la instabilitate economică la nivel mondial. De asemenea, implicarea directă a Iranului împotriva unor state din Golf, precum Bahrain și Kuwait, ar putea atrage și mai multe puteri în conflict, inclusiv aliați ai SUA din regiune. Urmărirea acestor evoluții este crucială pentru înțelegerea dinamicii geopolitice din Orientul Mijlociu și a impactului lor asupra securității globale.
