Barrack, care a calificat loviturile drept o „escaladare inutilă”, a sugerat că acestea ar fi putut avea ca scop „provocarea turcilor”, având în vedere influența considerabilă a Ankarei în regiune. Declarațiile sale au stârnit furie la Tel Aviv, mai ales în contextul în care relațiile dintre Israel și Turcia sunt deja extrem de tensionate, iar oficialii israelieni au avertizat în repetate rânduri Ankara să nu-și consolideze prezența militară în Siria.
Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a reacționat sâmbătă printr-o postare pe rețelele sociale, în care a afirmat că Israelul a transmis „informații de intelligence părților autorizate din Statele Unite” înainte de atacul de marți asupra bazei Abu Duhur. Katz a denunțat comentariile lui Barrack ca fiind „pline de inexactități și poziții care contrazic linia președintelui [Donald] Trump însuși”, referindu-se la sprijinul necondiționat al Washingtonului pentru acțiunile Israelului, inclusiv în ceea ce privește ocuparea Înălțimilor Golan.
Barrack a recunoscut că teritoriul sirian este ocupat, dar prima administrație Trump a recunoscut anexarea Golanului de către Israel în 2019, o mișcare condamnată pe scară largă la nivel internațional. Sub legea internațională, Golanul este considerat teritoriu ocupat, fiind capturat de Israel în timpul războiului arabo-israelian din 1967.
Contextul regional este unul extrem de volatil. De la înlăturarea fostului președinte sirian Bashar al-Assad în decembrie 2024, Israelul a lansat în mod regulat lovituri în Siria și a ocupat zone extinse din sudul țării. Forțele israeliene au expulzat sirieni din casele lor din sud-vest și au construit infrastructură militară în zonă, ceea ce a stârnit critici dure din partea comunității internaționale.
Statele Unite au încercat să medieze discuții între cele două țări pentru a detensiona situația. Președintele interimar al Siriei, Ahmed al-Sharaa, fost luptător al-Qaeda care a cultivat legături strânse cu Washingtonul și Ankara, a subliniat în mod repetat că guvernul său nu caută un conflict cu Israelul. Cu toate acestea, administrația Trump nu a luat măsuri ferme pentru a presa Israelul să-și oprească campaniile militare, continuând politica tradițională de sprijin aproape necondiționat pentru Tel Aviv.
Pentru a justifica atacurile de săptămâna aceasta asupra bazei Abu Duhur, premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că guvernul său se temea că Turcia se pregătea să desfășoare trupe în zonă și că a ignorat avertismentele repetate. Turcia a negat categoric aceste acuzații, iar Barrack a afirmat că Statele Unite au ajuns la concluzia că presupusa activitate militară la bază „nu avea loc”.
Ministrul sirian de Externe, Asaad al-Shaibani, a declarat miercuri că guvernul a clarificat Israelului că nu există planuri pentru o bază militară turcă la Abu Duhur. El a adăugat că ofițeri militari turci au vizitat facilitatea ca parte a „cooperării militare continue în domeniul instruirii și schimbului de expertiză”.
Acest incident evidențiază tensiunile profunde dintre Israel și Turcia, două puteri regionale care se află în tabere opuse în ceea ce privește viitorul Siriei. În timp ce Israelul încearcă să-și consolideze controlul asupra zonelor ocupate și să prevină orice prezență militară ostilă în apropierea granițelor sale, Turcia își extinde influența în nordul Siriei, sprijinind grupări armate și construind baze militare. Această rivalitate riscă să transforme Siria într-un câmp de luptă pentru interesele străine, cu consecințe devastatoare pentru populația civilă.
Criticile lui Barrack, deși neobișnuite pentru un oficial american de rang înalt, reflectă probabil o frustrare tot mai mare în rândul diplomaților americani care încearcă să gestioneze o situație extrem de complexă. Cu toate acestea, ele nu par să schimbe politica administrației Trump, care rămâne ferm alături de Israel. În acest context, întrebarea rămâne: cât de mult poate dura această escaladare fără a degenera într-un conflict mai larg, care să implice direct Turcia și Statele Unite?
De ce este important:
Acest incident subliniază tensiunile tot mai mari dintre Israel și Turcia, două puteri regionale cu interese divergente în Siria, și evidențiază limitele influenței americane în regiune. Acuzațiile trimisului american arată că există disensiuni chiar și în interiorul administrației Trump, ceea ce ar putea afecta politica externă a SUA în Orientul Mijlociu. În plus, escaladarea riscă să destabilizeze și mai mult Siria, unde milioane de oameni depind de un proces de pace fragil. Monitorizarea acestor evoluții este crucială pentru înțelegerea viitorului regiunii și a echilibrului de putere global.
