Un nou val de presiune, dar cu ce scop?
Președintele Trump a scris pe rețeaua sa socială că orice țară care permite instituțiilor sau afacerilor să ofere „orice tip de liniecare” Iranului va fi supusă unor „consecințe economice enorme”. Aceasta pare să vizeze activități precum contrabanda cu petrol iranian sau ajutorul pentru achiziții de bunuri din străinătate. Deja, Statele Unite au impus sancțiuni extinse care fac imposibil comerțul internațional cu Iran pentru majoritatea țărilor occidentale. În iunie, Washingtonul a mers și mai departe, aplicând sancțiuni secundare entităților care ajută Iranul să ocolească restricțiile.
Acum, secretarul Trezurii, Scott Bessent, a anunțat că va susține o conferință de presă luni pentru a explica ce va include acest „D-Day economic”. Ceea ce este notabil este că atenția se îndreaptă acum către guvernele țărilor, nu doar către afaceri și fronturi economice. Întrebarea majoră este cum va afecta această nouă abordare China, principalul cumpărător de petrol iranian.
China: partenerul incomod
Până acum, SUA au sancționat entități care transportă sau rafinează petrolul iranian sau care mută bani pentru a permite Chinei să cumpere aproximativ 80-90% din exporturile de petrol ale Iranului înainte de război. Dar Washingtonul a evitat în mare măsură să sancționeze guvernele acestor entități, inclusiv pe cel chinez. Această situație s-ar putea schimba. China a fost unul dintre principalele locuri pentru spălarea de bani și fronturi financiare pentru a muta banii iranieni. Trezoreria americană a sancționat deja mai multe astfel de fronturi în iunie. Iar Bessent a menționat China în mod explicit într-un interviu acordat CNBC: „Redeschiderea strâmtorii beneficiază China. Din păcate, ei au fost cel mai mare consumator de petrol iranian, cumpărând aproximativ 90% din el.” Când a fost întrebat dacă China ar putea fi țintită sub noile presiuni, Bessent a refuzat să răspundă.
Această ambiguitate este semnificativă. Dacă SUA ar impune sancțiuni directe asupra guvernului chinez, ar fi o escaladare majoră în relațiile bilaterale, cu consecințe globale. Dar presiunea asupra Chinei ar putea fi o modalitate de a forța Beijingul să reducă achizițiile de petrol iranian, ceea ce ar sufoca și mai mult economia Iranului. Totuși, o astfel de mișcare ar putea destabiliza piețele energetice și ar putea provoca o confruntare economică între cele două superputeri.
Economia Iranului: între supraviețuire și ideologie
Iranul se confruntă deja cu o economie în suferință, iar blocada americană a tăiat țara de restul lumii. Oamenii nu pot obține bunuri din exterior în cea mai mare parte. Dar Sina Toossi, senior fellow la Centrul pentru Politică Internațională din Washington, explică faptul că hardlinerii ideologici controlează acum părți din guvernul iranian, iar economia nu este prioritatea lor. „Există această amenințare existențială cu care se confruntă iranienii, așa că sunt dispuși să suporte costuri economice mult mai mari pentru a-și asigura supraviețuirea”, spune Toossi. „În schimb, pentru SUA, pentru americanul mediu, pentru alegătorul mediu, avem mult mai puțin în joc.”
Iranul dorește cu siguranță promisiuni de ridicare a sancțiunilor și vrea ca SUA să deblocheze zeci de miliarde de dolari din activele iraniene din străinătate. Dar există și o neîncredere larg răspândită față de SUA. Și, probabil, impunerea de sancțiuni suplimentare asupra Iranului ar crește și mai mult această neîncredere și ar întări convingerea că SUA nu vor permite niciodată ridicarea sancțiunilor.
Ce urmează?
Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, va oferi luni mai multe detalii despre acest „D-Day economic”. Întrebarea este dacă această presiune suplimentară va reuși să aducă Iranul la masa negocierilor sau va adânci și mai mult conflictul. Negocierile pentru pace au fost deja blocate după ce un armistițiu temporar a fost anulat cu săptămâni în urmă. SUA și Israelul au lansat un război împotriva Iranului, iar acum se încearcă o nouă strategie economică pentru a forța Teheranul să accepte condiții.
Un aspect important este că această nouă abordare se concentrează pe guverne, nu doar pe entități private. Aceasta ar putea însemna sancțiuni împotriva Chinei, dar și a altor țări care ar putea ajuta Iranul. De asemenea, este de așteptat ca SUA să încerce să izoleze complet Iranul de sistemul financiar global, ceea ce ar avea consecințe umanitare grave pentru populația iraniană.
În timp ce administrația Trump pare determinată să continue presiunea, analiștii se întreabă dacă această strategie va funcționa. Iranul a demonstrat că poate rezista sancțiunilor timp de decenii, iar liderii săi sunt dispuși să suporte costuri mari pentru a-și păstra regimul. Pe de altă parte, SUA au interese globale și nu pot ignora impactul asupra piețelor energetice și a relațiilor cu China. Rămâne de văzut dacă „D-Day-ul economic” va fi o lovitură decisivă sau doar un alt episod într-un conflict prelungit.
De ce este important:
Această amenințare a lui Trump nu este doar o retorică. Ea semnalează o escaladare majoră a presiunii economice asupra Iranului, cu potențiale consecințe globale. Dacă SUA va sancționa guvernul chinez, ar putea declanșa o criză în relațiile bilaterale și ar putea afecta comerțul mondial. În același timp, această strategie ar putea adânci suferința populației iraniene și ar putea face negocierile și mai dificile. Este esențial să urmărim evoluțiile pentru a înțelege cum se va modela viitorul Orientului Mijlociu și al economiei globale.
