„Sunt foarte supărat pe NATO”, a spus Trump înainte de sesiunea principală a summitului, alături de secretarul general al Alianței, Mark Rutte. „Nu sunt mulțumit de NATO din cauza a ceea ce au făcut cu Groenlanda și nu sunt mulțumit de NATO pentru că nu au vrut să ne ajute împotriva celui mai mare sponsor de stat al terorismului, adică Iranul.”
Trump a țintit în mod special Spania, numind-o „un partener teribil în NATO”. „Spania este o cauză pierdută. Nu mai vrem să facem niciun fel de afaceri comerciale cu Spania”, a declarat el, cerându-i secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, să „taie” relațiile. Reacția sa vine după ce, în martie, Spania a refuzat să permită Statelor Unite să folosească bazele militare comune de pe teritoriul său pentru operațiuni împotriva Iranului și a închis spațiul aerian spaniol pentru avioanele americane implicate în conflict.
Oficiul premierului spaniol Pedro Sánchez a reacționat cu calm, afirmând că declarațiile lui Trump sunt tratate ca „o chestiune de rutină” și că nu intenționează să schimbe relațiile „excelente” cu Washingtonul. Într-un comunicat, guvernul spaniol a subliniat că Spania are un deficit comercial cu Statele Unite și că legăturile economice sunt forjate de companii private, nu de guverne. De asemenea, a amintit că, în calitate de membru al uniunii vamale și comerciale a Uniunii Europene, Spania nu poate fi vizată individual de sancțiuni americane.
Uniunea Europeană a reacționat prompt, cerând Statelor Unite să-și respecte obligațiile comerciale față de blocul celor 27 de state membre. „Vă reamintesc că am semnat o declarație comună cu SUA anul trecut. Ne așteptăm ca SUA să-și onoreze angajamentele asumate prin acea declarație, așa cum ne-am onorat și noi pe ale noastre”, a declarat purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Olof Gill.
Pe lângă furia față de Spania, Trump a readus în discuție vechea sa obsesie: Groenlanda. „Groenlanda este o mare problemă pentru noi”, a spus el, adăugând: „Avem nevoie de ea pentru protecția lumii, nu doar a Statelor Unite... Nu ajută Danemarca, dar ne ajută pe noi.” Mark Rutte a încercat să calmeze spiritele, afirmând că SUA și Danemarca vor respecta un acord de a purta discuții privind o posibilă creștere a prezenței americane pe insula arctică. Premierul danez Mette Frederiksen a insistat anterior că Groenlanda „nu este de vânzare”, iar UE a subliniat că „deciziile privind viitorul Groenlandei aparțin groenlandezilor și danezilor”.
Summitul de la Ankara este văzut de aliații americani ca o oportunitate de a calma furia lui Trump față de Iran și de a demonstra că își respectă promisiunile de a crește cheltuielile pentru apărare. Trump a criticat în repetate rânduri statele NATO pentru că nu contribuie suficient la bugetul Alianței, numind „nedrept” faptul că SUA cheltuie „disproporționat” pentru a proteja Europa de Rusia.
Contextul acestor declarații este complex. Războiul SUA-Israel împotriva Iranului a divizat profund Alianța Nord-Atlantică, multe state europene refuzând să sprijine operațiunile militare americane. Spania, în special, a adoptat o poziție fermă, interzicând utilizarea bazelor sale și închizând spațiul aerian. Aceasta a fost interpretată de Trump ca o trădare, mai ales în contextul în care administrația sa consideră Iranul principala amenințare la adresa securității globale.
În ceea ce privește Groenlanda, ambițiile lui Trump nu sunt noi. În 2019, el a sugerat achiziționarea insulei, stârnind reacții ironice și critici dure din partea Danemarcei. De data aceasta, tonul său este mai insistent, invocând securitatea globală și necesitatea de a contracara influența Rusiei și Chinei în Arctica. Cu toate acestea, poziția oficială a Danemarcei și a UE rămâne fermă: Groenlanda nu este de vânzare, iar orice discuție privind viitorul său trebuie să implice populația locală.
Analiștii consideră că amenințările lui Trump la adresa Spaniei sunt mai degrabă o tactică de presiune decât o intenție reală de a rupe relațiile comerciale. Spania este un partener economic important pentru SUA, iar o escaladare ar putea afecta lanțurile de aprovizionare și investițiile reciproce. Cu toate acestea, retorica agresivă a președintelui american riscă să erodeze încrederea în cadrul NATO și să slăbească unitatea Alianței într-un moment în care provocările globale – de la Rusia la China – necesită o coordonare strânsă.
Pe de altă parte, summitul de la Ankara oferă o platformă pentru diplomație. Liderii europeni speră să convingă Statele Unite să renunțe la amenințări și să se concentreze pe obiective comune, cum ar fi creșterea cheltuielilor de apărare și contracararea amenințărilor hibride. Rămâne de văzut dacă Trump va fi receptiv sau dacă va continua să folosească NATO ca pe o unealtă de presiune politică.
De ce este important:
Acest articol evidențiază tensiunile crescânde din cadrul NATO, generate de politica externă imprevizibilă a lui Donald Trump. Amenințările la adresa Spaniei și obsesia pentru Groenlanda nu sunt doar declarații izolate, ci reflectă o strategie mai amplă de a redefini relațiile transatlantice în funcție de interesele unilaterale ale SUA. Pentru cititorii români, aceste evoluții sunt relevante deoarece România, ca membru NATO și partener strategic al Statelor Unite, ar putea fi afectată de eventuale schimbări în dinamica alianței. De asemenea, subliniază fragilitatea cooperării internaționale într-un context geopolitic tot mai tensionat, în care securitatea europeană depinde de coeziunea dintre statele membre și de relația cu Washingtonul.
