Trump a postat pe platforma Truth Social un mesaj în care detaliază cerințele sale: Iranul nu trebuie să aibă niciodată o armă nucleară sau o bombă atomică, Strâmtoarea Hormuz trebuie să fie deschisă în ambele sensuri, fără taxe, toate minele rămase în strâmtoare trebuie eliminate, iar Statele Unite vor dezgropa și distruge uraniul îmbogățit al Iranului care este îngropat. „Navele prinse în strâmtoare din cauza blocadei noastre navale uimitoare și fără precedent, care va fi acum ridicată, pot începe procesul de «întoarcere acasă!»”, a scris Trump. „Nu se va schimba niciun ban până la o nouă notificare. Alte elemente, de importanță mult mai mică, au fost convenite. Mă voi întâlni acum, în Sala de Situații, pentru a lua o decizie finală”, a adăugat el.
Cu toate acestea, corespondenta Al Jazeera de la Casa Albă, Patty Culhane, a remarcat că, în trecut, administrația Trump a indicat că un acord a fost încheiat, doar pentru a descoperi ulterior că nu era cazul. „Dacă acesta ar fi fost într-adevăr un acord, ar fi fost întreaga listă de dorințe a ceea ce cereau Statele Unite și niciuna dintre concesiile pe care iranienii le solicitau”, a explicat ea. Această observație subliniază dezechilibrul aparent dintre cerințele americane și așteptările iraniene, ceea ce face ca orice înțelegere să fie fragilă.
Incertitudinea cu privire la detaliile unui memorandum de înțelegere (MOU) a crescut în ultima săptămână, pe fondul neîncrederii continue dintre cele două părți, în timp ce acestea încearcă să pună capăt unui război care durează de trei luni. Joi, surse de la Casa Albă au declarat pentru Al Jazeera că Statele Unite și Iranul au ajuns la un acord preliminar pentru a prelungi încetarea focului cu 60 de zile, pentru a permite negocieri formale, dar Trump nu a semnat încă documentul. Mai mult, vineri, negociatorul șef al Iranului, Ghalibaf, a spus că Teheranul nu are încredere în „garanții și cuvinte, ci doar acțiunile sunt criteriul”. „Nicio acțiune nu va fi întreprinsă înainte ca cealaltă parte să acționeze”, a scris el pe rețelele de socializare, fără a oferi detalii suplimentare. „Câștigătorul oricărui acord este cel care este mai bine pregătit pentru război a doua zi”, a adăugat oficialul iranian.
Cu toate acestea, agenția de presă de stat iraniană Fars, citând surse, a raportat vineri că acordul cu Statele Unite se află în fazele finale de ratificare, dar nu s-a luat încă o decizie finală. Sursele au subliniat că nu există prevederi privind distrugerea materialelor nucleare iraniene în MOU și au adăugat că aranjamentele pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz ar putea include monitorizarea și inspectarea navelor. Această ambiguitate reflectă complexitatea negocierilor, în care fiecare parte încearcă să-și maximizeze avantajele.
Strâmtoarea Hormuz este una dintre cele mai importante rute maritime din lume, prin care trece aproximativ 20% din petrolul global. Blocada navală impusă de SUA a provocat perturbări majore în comerțul internațional și a dus la creșterea prețurilor la energie. Redeschiderea sa ar fi un pas major către stabilizarea piețelor, dar condițiile impuse de Trump – inclusiv „fără taxe” și distrugerea uraniului iranian – sunt văzute de Teheran ca o încercare de umilire.
Pe de altă parte, Iranul a insistat în mod constant că programul său nuclear este pașnic și că orice acord trebuie să respecte suveranitatea sa. Negociatorul Ghalibaf a reiterat că „acțiunile, nu cuvintele” sunt singurul mod de a construi încrederea. Această poziție este înțeleasă în contextul istoric al relațiilor dintre cele două țări, marcate de sancțiuni, retragerea SUA din acordul nuclear din 2015 (JCPOA) și asasinarea generalului iranian Qasem Soleimani în 2020.
Analiștii consideră că, deși un acord temporar ar putea reduce tensiunile, perspectivele pe termen lung rămân sumbre. „Ambele părți par să se pregătească pentru un conflict mai amplu, mai degrabă decât pentru o pace durabilă”, a declarat un expert în relații internaționale pentru Al Jazeera. „Trump vrea să arate că poate obține concesii majore, în timp ce Iranul vrea să demonstreze că nu cedează presiunii.”
În plus, există și factori interni care influențează deciziile. În SUA, Trump se confruntă cu presiuni din partea aripii conservatoare, care se opune oricărui acord cu Iranul, în timp ce în Iran, guvernul este sub presiunea protestelor interne și a crizei economice. Un acord ar putea oferi o ușurare temporară, dar riscul de eșec este ridicat.
Pe măsură ce Trump se pregătește să ia o „decizie finală”, lumea privește cu atenție. Dacă acordul va fi semnat, ar putea deschide calea pentru negocieri mai ample privind programul nuclear iranian și stabilitatea regională. Dacă nu, riscul unei escaladări militare rămâne real. În orice caz, neîncrederea dintre Washington și Teheran este atât de adâncă încât orice înțelegere va fi doar un prim pas într-un drum lung și anevoios.
De ce este important:
Acest subiect este crucial deoarece implică securitatea energetică globală, stabilitatea în Orientul Mijlociu și viitorul neproliferării nucleare. Strâmtoarea Hormuz este o arteră vitală pentru comerțul mondial cu petrol, iar orice conflict sau blocadă poate declanșa o criză economică majoră. De asemenea, un acord între SUA și Iran ar putea remodela echilibrul de putere în regiune, influențând relațiile cu Israelul, Arabia Saudită și alte state. În plus, modul în care se desfășoară aceste negocieri va stabili un precedent pentru diplomația internațională în era Trump, demonstrând dacă presiunea maximă sau dialogul este mai eficient.
