Rezoluția, care eșuase anterior de trei ori în aceeași cameră, a fost adoptată miercuri cu 215 voturi pentru și 208 împotrivă. Patru republicani s-au alăturat democraților pentru a trece pragul majorității, un semnal clar al fisurilor tot mai adânci din cadrul partidului de guvernământ. Trump a reacționat imediat, scriind pe Truth Social: „Este total nepatriotic să faci așa ceva chiar în mijlocul negocierilor mele finale pentru a pune capăt războiului cu Republica Islamică Iran.”
Președintele a vizat în mod special cei patru republicani „trădători” – Thomas Massie din Kentucky, Tom Barrett din Michigan, Warren Davidson din Ohio și Brian Fitzpatrick din Pennsylvania. „Acești patru republicani sunt cu totul altceva – niște gură-cască! Ar trebui să le fie rușine”, a tunat Trump. Tonul său a fost cu atât mai dur cu cât unul dintre ei, Massie, este un susținător de lungă durată al acestei rezoluții.
Conflictul din Golf a izbucnit pe 28 februarie, când SUA și Israelul au lansat atacuri asupra Iranului, provocând o criză umanitară și economică globală. De atunci, administrația Trump a alternat între amenințări militare și promisiuni de pace, dar negocierile au fost marcate de opriri și reluări. Cele mai recente discuții s-au blocat pe două teme principale: viitorul programului nuclear iranian și controlul Strâmtorii Ormuz, o rută strategică pentru transportul de petrol. Administrația Trump pare să nu fi reușit să spargă blocada impusă de Iran asupra strâmtorii, iar eforturile de a ajunge la un acord nuclear mai solid decât Planul de Acțiune Comun (JCPOA) din 2015 – din care Trump s-a retras unilateral în 2018 – sunt în impas.
Votul din Cameră este privit de analiști ca un indicator al slăbirii controlului lui Trump asupra propriului partid, mai ales în perspectiva alegerilor de mijloc de mandat din noiembrie. Deși rezoluția are mai degrabă un caracter simbolic – pentru a deveni lege ar trebui să treacă și de Senatul controlat de republicani (53 din 100 de locuri) și apoi să reziste unui veto prezidențial, care ar necesita o majoritate de două treimi în ambele camere – importanța ei politică este uriașă.
Apărătorii rezoluției subliniază că, potrivit Constituției americane, singura autoritate care poate declara război este Congresul, iar Legea puterilor de război din 1973 limitează președintele să continue acțiuni militare neaprobate mai mult de 60 de zile. „Constituția este clară: singura autoritate de a declara război revine Congresului”, a declarat David Janovsky, director interimar al Proiectului Constituției, un think tank juridic. „Acum trei luni, președintele a început ilegal acest război. E timpul ca Senatul să termine ce a început Camera și să voteze pentru oprirea lui.”
Impactul economic al conflictului se resimte la nivel global: prețurile la combustibili și la alimente au explodat, iar sondajele repetate arată că majoritatea alegătorilor americani, inclusiv un număr tot mai mare de republicani, se opun războiului. Jamal Abdi, președintele Consiliului Național Iranian-American, a declarat că „fereastra politică pentru acest război se îngustează rapid”. „Legislatorii aud tot mai multe voci din partea americanilor care s-au opus acestui război din start și sunt furioși că reprezentanții lor aleși au prioritizat din încurcături militare externe care scumpesc benzina și alimentele, făcându-le viața mai grea și mai puțin accesibilă.”
Cu toate acestea, șansele ca Senatul să dea curs rezoluției sunt minime. Liderul majorității republicane, Mitch McConnell, s-a opus deja public, iar Trump a promis că va folosi veto-ul. Dar simplul fapt că patru republicani au înfruntat furia președintelui arată o schimbare de paradigmă: loialitatea oarbă față de Trump se erodează, iar unii aleși încep să asculte de voința alegătorilor. Rămâne de văzut dacă aceasta va fi o gură de oxigen pentru democrație sau doar o furtună într-un pahar cu apă, într-un Congres care, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, a cedat aproape complet puterea executivă în materie de război.
