„Mii de oameni vom mărșălui sâmbătă pentru că refuzăm să normalizăm un om care a facilitat un genocid”, spune Sean Radcliffe, student la economie la Trinity College Dublin, unul dintre liderii campaniei de boicot, dezinvestire și sancțiuni (BDS) din cadrul universității. El cere ca premierul irlandez Micheal Martin să spună „clar, ferm și public că Statele Unite facilitează un genocid”.
Irlanda, una dintre cele mai vocale voci critice la adresa Israelului din Occident, a fost prima țară din Uniunea Europeană care a interzis importurile din așezările ilegale israeliene. Acum, prezența lui Trump pe pământ irlandez este văzută de mulți ca o încercare de a spăla imaginea unui lider care sprijină necondiționat acțiunile Israelului în Gaza. Nu e de mirare că protestele sunt planificate inclusiv în Grădina Comemorării din Dublin, un loc simbolic pentru memoria celor căzuți.
Un artist de mediu din Waterford, Sean Corcoran, a petrecut cinci ore împreună cu alți trei voluntari sculptând în nisipul de pe plaja Dublin Bay mesajul „No Kings” – o referire la protestele anti-Trump din SUA – alături de „Gaza, Iran, Ice”. „Ca artist și cetățean irlandez, consider că e important să-mi folosesc vocea pentru a-mi exprima opinia despre administrația Trump”, explică el. „Deși Trump va primi o primire diplomatică și de securitate la aterizare, majoritatea irlandezilor nu-l primesc cu brațele deschise.”
Președinta Irlandei, Catherine Connolly, o figură cu rol în mare parte ceremonial, dar cu o autoritate morală considerabilă, a declarat anterior că SUA, alături de Franța și Anglia, sunt națiuni în care Irlanda „cu siguranță nu poate avea încredere”. Ea a câștigat o victorie zdrobitoare în octombrie 2025, iar în timpul campaniei a spus că îl va întâlni pe președintele american în calitate oficială, dar a adăugat: „Mă îndoiesc că genocidul ar fi subiectul discuției, mă îndoiesc că Gaza ar fi pe agendă”. Această atitudine a stârnit nemulțumiri în rândul celor care sperau la o președintă mai activistă.
Johan Dornschneider-Elkink, profesor de științe politice computaționale la University College Dublin, observă că „oamenii se așteaptă la un președinte ceva mai activist, care să vorbească mai răspicat”. El adaugă că „nivelul ridicat de consens în populația irlandeză înseamnă că președinta își poate permite să împingă puțin lucrurile”. Totuși, limitările rolului său și obligațiile economice ale premierului vor umbri probabil problema Palestinei în discuțiile la nivel înalt.
Stephanie Dornschneider-Elkink, profesor asociat de științe politice la aceeași universitate, subliniază că protestele arată „că Irlanda este foarte aliniată spiritual și politic cu poporul palestinian; irlandezii se identifică puternic cu Palestina”. Dar, atenționează ea, „există doar o anumită marjă pentru critică. Irlanda depinde de SUA, iar relația economică este în joc”. Johan completează că vizita este mai degrabă o oportunitate pentru irlandezii care vor să-și facă cunoscută poziția atât față de Palestina, cât și față de administrația Trump. „Există înțelegerea că Trump este un președinte printre mulți, și va mai fi un altul. Există o istorie mai lungă a relației irlandezo-americane pe care nimeni nu vrea să o vadă deteriorată.”
Lidera opoziției, Mary Lou McDonald de la Sinn Fein, a declarat săptămâna aceasta că speră ca președinta Connolly să ridice probleme precum „facilitarea continuă a unui genocid în Gaza”. Partidul va participa la protestele de sâmbătă, iar purtătorul de cuvânt pentru afaceri externe, Donnchadh O Laoghaire, a anunțat pe Instagram că se va alătura demonstrației din Grădina Comemorării, îndemnând și alți oameni să vină „să se opună genocidului și războiului”.
Demonstrația este organizată de Liga Neutralității Irlandeze, în coaliție cu Mișcarea Irlandeză Anti-Război și mișcarea pentru justiție socială Tonn na Cle, și a primit susținerea mai multor partide, inclusiv Social Democrații, Laburiștii, People Before Profit-Solidarity și Partidul Verde, pe lângă Sinn Fein. Grupurile studențești din Irlanda au fost printre cele mai vocale voci ale organizațiilor pro-palestiniene, iar Trinity College Dublin a devenit prima universitate din lume care a rupt oficial legăturile cu Israelul.
Sean Radcliffe spune că nu există o diviziune generațională „semnificativă” în Irlanda în privința conflictului israeliano-palestinian. „Unii dintre cei mai buni activiști pro-palestinieni pe care îi cunosc sunt pensionari”, mărturisește el. Această unitate transgenerațională este remarcabilă și arată cât de profundă este solidaritatea irlandeză cu cauza palestiniană.
Vizita lui Trump implică măsuri de securitate impresionante: aproximativ 4.000 de agenți de securitate, inclusiv 1.000 de agenți ai Secret Service și „arme anti-drone”, vor fi mobilizați pentru a-l proteja pe liderul american. Parcul Phoenix, unul dintre cele mai mari parcuri din Europa, va fi închis temporar. Trump este așteptat să participe și la turneul de golf Irish Open de la Doonbeg, unde deține un resort.
Pe fundalul acestei vizite, se ridică o întrebare mai amplă: cât de mult poate Irlanda să-și permită să critice un aliat economic vital, fără să-și pună în pericol propriile interese? Răspunsul pare să fie că, deocamdată, cetățenii sunt hotărâți să-și facă vocea auzită, chiar dacă liderii politici sunt mai rezervați. Protestele de sâmbătă vor fi un test important pentru administrația irlandeză, dar și pentru modul în care Europa își gestionează relațiile cu SUA într-un context internațional tensionat.
De ce este important:
Această vizită nu este doar despre un protocol diplomatic obișnuit. Ea scoate la lumină tensiunile dintre valorile declarate ale Irlandei – solidaritatea cu popoarele oprimate, neutralitatea istorică – și presiunile economice și politice exercitate de SUA. Protestele masive anunțate arată că opinia publică irlandeză nu este dispusă să tacă în fața complicitații cu ceea ce mulți consideră a fi un genocid în Gaza. Mai mult, reacția Irlandei poate influența și alte state europene să-și asume poziții mai ferme față de Israel și față de administrația Trump. Este un semnal că, în ciuda dependențelor economice, conștiința morală a unei națiuni poate încă să vorbească tare și clar.
