Trump l-a numit pe Infantino „fantastic” și a subliniat că acesta „a prezidat cea mai de succes Cupă Mondială, de patru ori mai bună decât oricare alta prezentată vreodată”. Declarațiile sale vin însă într-un moment extrem de tensionat pentru fotbalul mondial, când trei confederații continentale – UEFA (Europa), CONCACAF (America de Nord și Centrală) și AFC (Asia) – au semnat o scrisoare deschisă în care îl acuză pe șeful FIFA de „înșelăciune” și de ruperea încrederii prin „decepție”.
Este o luptă surdă pentru putere care amenință să destabilizeze întreaga arhitectură a fotbalului internațional, iar implicarea președintelui american adaugă un strat politic complet nou acestei dispute. Trump, care a participat la finala Cupei Mondiale alături de Infantino luna trecută, a mers chiar mai departe în apărarea sa: „Dacă el pleacă, nu va mai fi niciodată la fel de succes sau de profitabil!”. O declarație care contrastează puternic cu poziția Federației Americane de Fotbal (US Soccer), care s-a alăturat vocilor critice la adresa președintelui FIFA.
Contextul acestei crize este unul complex. Infantino a lansat un plan de a aduce investiții private în competițiile FIFA, inclusiv în Cupele Mondiale, dar a fost nevoit să se retragă în fața criticilor virulente. Planul, care ar fi permis fondurilor de investiții să achiziționeze pachete din drepturile comerciale ale competițiilor, a fost perceput de confederații ca o încercare de a eluda structurile tradiționale de guvernanță ale fotbalului mondial.
FIFA a ripostat sâmbătă, acuzând eforturile de a „submina” forul conducător al fotbalului și pe Infantino personal. Dar scrisoarea comună de luni, semnată de UEFA, CONCACAF și AFC, a fost tranșantă: „Conducerea în fotbal nu este o posesie. Nu este despre a deține – sau a cere – puterea să fie deținută. Când încrederea este ruptă prin înșelăciune, când un individ se plasează deasupra colectivului care i-a încredințat autoritatea, acea datorie a fost abandonată”.
În culise, se conturează deja o posibilă cursă pentru succesiune. Victor Montagliani, președintele CONCACAF, este văzut ca un potențial contracandidat la funcția lui Infantino, care va candida pentru un al patrulea și ultim mandat la Congresul FIFA din martie 2027. Candidații trebuie să fie declarați până pe 18 noiembrie, iar până la dezvăluirea planurilor sale, Infantino părea sigur de un nou mandat fără opoziție, după ce a supravegheat o Cupă Mondială de succes în Statele Unite, Mexic și Canada.
Elvețianul de 56 de ani, aflat la conducerea FIFA de un deceniu, a primit sprijinul Confederației Africane de Fotbal (CAF), iar CONMEBOL, forul sud-american, este în mare parte favorabil. Infantino se bucură și de sprijinul Mexicului (din CONCACAF) și a doi membri AFC – Kuweitul și Qatarul, gazda Cupei Mondiale din 2022, unde Infantino deține o locuință.
Amenințarea UEFA de a boicota turneele FIFA, inclusiv Cupa Mondială, dacă planul de investiții private ar fi mers înainte, s-a dovedit crucială în retragerea planului de vânzare. UEFA a numit planul „o înțelegere murdară, opacă, făcută pe la spate” și l-a atacat din nou pe Infantino luni pentru o „eroare de judecată”.
După furia declanșată, Infantino a primit „sprijinul deplin” al directorilor superiori FIFA într-o reuniune de urgență în Maroc săptămâna trecută, dar cele trei confederații au spus că acest lucru este lipsit de semnificație. Reuniunea recentă, la care au fost prezenți „un număr selectat de membri ai Comitetului de Management FIFA”, au spus ei, „reprezintă o continuare a exact acelui tipar de comportament care ne-a adus în acest moment”.
„Nu este comportamentul unui custode al jocului, ci al cuiva care crede că jocul îi este răspunzător lui”, au adăugat confederațiile. Infantino se bucura de strălucirea celei mai mari Cupe Mondiale din istorie, cu 48 de echipe, până când planurile sale au divizat sportul.
„Creșterea din ultimul deceniu a fost reală. Dar acel progres nu a fost niciodată opera unui singur individ”, au declarat confederațiile în scrisoare. „A fost produsul FIFA, al Confederațiilor, al Asociațiilor Membre și al miilor de oameni care își dedică viața jocului. Turneele extinse... au fost realizări comune, convenite împreună, livrate împreună.”
Sub conducerea lui Infantino, „există tăcere acolo unde ar trebui să existe responsabilitate, distanță acolo unde ar trebui să existe deschidere”, au spus ei. „De aceea am luat această poziție: nu cu ușurință și nu singuri, ci împreună, și din datorie față de jocul pe care îl servim.”
Este o luptă care depășește cu mult granițele terenului de fotbal. Implicarea lui Trump, care a primit anul trecut un „Premiu FIFA pentru Pace” din partea lui Infantino la ceremonia de tragere la sorți a Cupei Mondiale, ridică întrebări serioase despre independența forului mondial și despre influența politică în sport. De asemenea, pune sub semnul întrebării viitorul financiar al competițiilor FIFA, într-un moment în care fotbalul mondial caută să-și maximizeze veniturile.
Rămâne de văzut dacă sprijinul lui Trump va consolida poziția lui Infantino sau, dimpotrivă, va alimenta și mai mult percepția că FIFA este capturată de interese politice și economice străine de spiritul sportiv. Cert este că, până pe 18 noiembrie, când se încheie termenul pentru depunerea candidaturilor, fotbalul mondial va rămâne cu sufletul la gură, iar această criză de conducere ar putea redefinește complet peisajul sportului rege în următorii ani.
De ce este important:
Această criză de conducere la vârful FIFA nu este doar o dispută internă de putere. Ea are implicații profunde pentru viitorul financiar al Cupei Mondiale, pentru echilibrul de putere între confederațiile continentale și pentru integritatea celui mai urmărit sport din lume. Implicarea directă a președintelui american Donald Trump în apărarea lui Infantino ridică semne de întrebare serioase despre amestecul politic în guvernanța sportivă internațională și despre posibilele interese economice ascunse. Modul în care se va rezolva această confruntare va stabili un precedent crucial: dacă FIFA rămâne o organizație condusă de principii democratice și transparență, sau dacă devine un instrument al intereselor politice și financiare ale câtorva indivizi puternici. Pentru miliardele de fani ai fotbalului din întreaga lume, miza este enormă – vorbim despre integritatea competițiilor, despre modul în care sunt distribuite veniturile și despre cine controlează, de fapt, cel mai iubit sport de pe planetă.
