La prima vedere, sistemul electoral indian pare un exemplu de eficiență și scală. Cu aproape un miliard de alegători înregistrați și peste 640 de milioane de voturi exprimate în 2024, India organizează cele mai mari alegeri din lume, desfășurate în șapte etape, pe parcursul mai multor săptămâni. Introducerea actelor de identitate cu fotografie pentru votanți, în 1993, a fost menită să prevină impostura și să întărească administrația electorală. Însă realitatea din teren este mult mai nuanțată, iar experții atrag atenția că accentul pus pe actele de identitate ascunde o problemă fundamentală: cine are dreptul să voteze și cine este exclus.
Criticii și analiștii subliniază că, deși dovezile privind fraudele electorale masive sunt rare, procesul electoral din India se confruntă cu probleme serioase legate de listele electorale, practicile campaniilor și, tot mai mult, de independența instituțiilor sub guvernarea lui Narendra Modi. Opoziția indiană a ridicat în mod constant semne de întrebare cu privire la corectitudinea alegerilor, atât la nivel național, cât și regional. În august 2025, liderul Congresului, Rahul Gandhi, a acuzat Comisia Electorală că a adăugat alegători fictivi pe listele din circumscripția Mahadevapura, în Karnataka, prezentând dovezi că aceeași persoană apărea cu mai multe acte de identitate, ceea ce ar permite teoretic votul multiplu. Guvernul a respins acuzațiile, dar a refuzat să dea publicității listele electronice și înregistrările video care ar fi putut confirma sau infirma acuzațiile.
Mai grav, în noiembrie 2025, Congresul a susținut că peste 2,5 milioane de voturi au fost „furate” în alegerile din statul Haryana, semnalând nereguli în registre, inclusiv fotografii identice pe mai multe acte de identitate. Cu toate acestea, dovezile concrete privind fraudele la scară largă rămân limitate. În schimb, organizațiile pentru drepturile omului și observatorii electorali atrag atenția asupra unui fenomen mult mai îngrijorător: epurarea sistematică a listelor electorale, care lovește disproporționat în comunitățile marginalizate.
În octombrie 2025, Comisia Electorală a lansat controversata Revizuire Specială Intensivă (SIR), susținută de guvernul Modi, dar respinsă de aproape toată opoziția. Exercițiul național își propune să identifice alegătorii decedați, duplicații și pe cei neeligibili. În Bihar, aproape 80 de milioane de alegători au avut la dispoziție doar câteva săptămâni pentru a-și verifica eligibilitatea, fiind nevoiți să prezinte certificate de naștere, pașapoarte sau acte școlare. În septembrie, comisia a publicat o listă cu 74,2 milioane de alegători, după eliminarea a 4,7 milioane de nume. În aprilie 2026, aproximativ nouă milioane de oameni din Bengalul de Vest – aproape 12% din cei 76 de milioane de alegători înregistrați – și-au pierdut dreptul de vot, dintre care aproape șase milioane au fost clasificați ca absenți sau decedați, iar alte trei milioane nu au putut vota din cauza lipsei de timp pentru ca tribunalele speciale să le judece cazurile.
Datele publicate de ziarul The Hindu arată că, dintre numele șterse, 34% aparțineau musulmanilor, deși aceștia reprezintă doar 27% din populația statului. De asemenea, mulți hinduși eliminați provin din comunitatea Matua, un grup dalit marginalizat, care trăiește în principal în zonele de frontieră cu Bangladesh. Economistul și autorul Parakala Prabhakar a declarat pentru Al Jazeera că „actualul guvern și Comisia Electorală aleg cine dintre cetățeni rămâne pe listele de votanți. Aceasta înseamnă că guvernul își alege alegătorii, nu alegătorii își aleg guvernul”. El a adăugat că India experimentează o „epurare fără sânge”, prin privarea de dreptul de vot a celor considerați indezirabili din perspectiva agendei majoritare hinduse.
În timp ce Trump prezintă India ca pe un exemplu de integritate electorală, realitatea este că sistemul indian se confruntă cu provocări serioase legate de incluziune și transparență. Actul de identitate nu rezolvă problema fundamentală a cine are acces la vot. Mai mult, SAVE America Act, inspirat parțial de modelul indian, ar putea avea efecte similare de dezinformare a alegătorilor în Statele Unite, unde cercetările Brennan Center for Justice arată că frauda electorală este extrem de rară, cu rate cuprinse între 0,0003% și 0,0025%. Criticii susțin că legea ar descuraja votul și ar afecta în special minoritățile și persoanele cu venituri mici, care dețin mai rar documente de identitate.
În loc să copieze un sistem care exclude milioane de oameni, Statele Unite ar trebui să se concentreze pe extinderea accesului la vot și pe securizarea procesului fără a crea bariere inutile. Experiența Indiei demonstrează că actele de identitate nu sunt o soluție magică împotriva fraudelor, ci pot deveni un instrument de manipulare politică atunci când sunt folosite discreționar. Pe măsură ce dezbaterea privind reforma electorală se intensifică la Washington, este esențial să privim dincolo de aparențe și să înțelegem că sănătatea unei democrații nu se măsoară doar prin numărul de acte de identitate emise, ci prin capacitatea fiecărui cetățean de a-și exercita dreptul fundamental de a alege.
De ce este important:
Această analiză arată că modelul electoral indian, invocat de Trump pentru a justifica legi mai stricte privind identificarea alegătorilor în SUA, este departe de a fi impecabil. În realitate, procesul electoral din India se confruntă cu probleme grave de excludere a minorităților și de manipulare a listelor electorale, ceea ce ridică întrebări serioase despre corectitudinea alegerilor sub guvernarea Modi. Înțelegerea acestor aspecte este crucială pentru dezbaterea publică americană, deoarece o lege inspirată dintr-un sistem cu asemenea deficiențe ar putea submina democrația americană, limitând accesul la vot pentru milioane de cetățeni eligibili.
