Studiul publicat de autoritatea fiscală israeliană la începutul acestei luni completează o serie de rapoarte care indică un fenomen clar: pe măsură ce guvernul condus de Benjamin Netanyahu devine tot mai dur și mai orientat spre dreapta, tot mai mulți israelieni educați și înstăriți aleg să plece. Aceștia spun, adesea, că nu mai recunosc țara în care s-au născut. Profilul emigranților este din ce în ce mai clar definit: familii tinere, cu studii superioare, venituri mari, care își doresc un viitor stabil, departe de incertitudinea politică și de spectrul unui conflict perpetuu.
Datele arată că emigrația nu a fost doar mai ridicată în 2023 și 2024 față de anii anteriori, ci și că cei care au plecat provin din categoriile fiscale superioare. Mulți israelieni care se identifică drept liberali consideră că guvernul Netanyahu a făcut țara mai puțin seculară și a slăbit independența instituțiilor, în special a justiției. Încercările guvernului de a limita controlul judecătoresc în 2023 au scos zeci de mii de oameni în stradă, în proteste masive împotriva a ceea ce mulți percepeau ca o tentativă de a schimba fundamental natura statului.
Nemulțumirile elitei educate au fost amplificate de atacul Hamas din 7 octombrie 2023 și de răspunsul Israelului, care a declanșat un război devastator în Gaza, soldat cu peste 73.000 de palestinieni uciși, și un conflict pe mai multe fronturi în regiune. Deși mulți israelieni nu se opun în principiu acestor războaie, caracterul lor aparent fără sfârșit și incapacitatea guvernului de a obține victoriile promise i-au lăsat pe mulți să se simtă prinși într-un ciclu nesfârșit de violență și nesiguranță.
Un sondaj realizat în august de Universitatea Tel Aviv a confirmat tendința: emigrația crește, iar cei care pleacă sunt, în majoritate, cei mai bine educați și mai prosperi. Președintele Comisiei pentru Imigrație, Absorbție și Afaceri ale Diasporei din Knesset, Gilad Kariv, din opoziție, a avertizat că Israelul se confruntă cu un „tsunami” al emigrației, pe care guvernul nu face nimic să îl oprească.
Analiștii subliniază stigmatul care însoțește plecarea din Israel. În anii 1970, premierul de atunci, Yitzhak Rabin, i-a numit pe israelienii care părăseau țara „o cascadă de lași”, o etichetă preluată de-a lungul timpului în toate mediile politice. Chiar și terminologia migrației poartă o încărcătură morală: „aliyah”, termenul ebraic pentru imigrarea evreilor în Israel, înseamnă „urcare”, în timp ce emigranții sunt numiți tradițional „yordim” – „cei care coboară”.
Demograful și statisticianul israelian Sergio Della Pergola a explicat pentru Al Jazeera că balanța migrațională a Israelului a mai fost negativă, dar doar pentru perioade scurte, de obicei în contextul unor crize financiare. „De data aceasta, nu este clar ce rol joacă economia. Unii pleacă pentru oportunități profesionale individuale, dar, covârșitor, vedem oameni care pleacă din cauza unui sentiment persistent de incertitudine privind securitatea lor și a îngrijorărilor legate de direcția politică a țării”, a spus el. Della Pergola a atras atenția asupra figurilor considerate „extremiste”, precum ministrul Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, care a cerut recent uciderea a 30-40 de palestinieni în fiecare noapte în Gaza. Cu toate acestea, el a subliniat că astfel de figuri sunt, în esență, instrumente ale strategiei politice a lui Netanyahu, nu forțe independente. „Să nu vă înșelați, toți sunt pioni într-o orchestră dirijată de Netanyahu”, a afirmat el.
Michael Ben-Gad, profesor la City St George’s, University of London, a atras atenția că păstrarea tinerilor educați și liberali este vitală pentru susținerea creșterii economice de care depind economiile tinere, precum cea israeliană. El a făcut referire la avertismentele lansate cu decenii în urmă de economiști precum Dan Ben-David, care au subliniat că viitorul economic și, implicit, politic al Israelului depinde de capacitatea sa de a inova și de a se dezvolta. Însă, tocmai când cererea de competențe în inovare și dezvoltare a atins niveluri fără precedent, israelienii cei mai bine pregătiți să ofere aceste competențe sunt disproporționat de reprezentați printre cei care pleacă.
Lilach Lev Ari, profesor de imigrație și demografie la Oranim College din nordul Israelului, a realizat un studiu calitativ care confirmă această tendință. „Profilul devine mult mai definit, mai ales în rândul celor care emigrează în Statele Unite. Din ce în ce mai mult, vorbim despre familii tinere, foarte educate, cu performanțe înalte, care părăsesc țara – parțial, spun mulți, ca urmare a reformelor judiciare, a atmosferei socio-politice și a războiului”, a explicat ea. Lev Ari a recunoscut că „pierdem oameni competenți, dar mai avem oameni buni aici”, subliniind că nu este nevoie de panică. „Dar este un val de emigrație în creștere, care durează de aproape trei ani, și ar trebui să ne alarmeze.”
Economistul politic Shir Hever a fost de acord că migrația în masă din Israel este o „poveste gigantică”, dar a atras atenția că mulți privesc fenomenul din perspectiva greșită. El a argumentat că dezbaterea s-a concentrat pe plecarea profesioniștilor cu venituri mari, precum medicii, acordând prea puțină atenție asistentelor și altor personal esențial, a căror pierdere poate fi la fel de dăunătoare. Hever a adăugat că accentul pus pe dezvoltare și tehnologie dezvăluie ceva fundamental despre natura statului israelian. „Economiștii israelieni le place să spună că supraviețuirea statului israelian depinde de menținerea avantajului său în cercetare și dezvoltare, dar de ce? De ce ar fi acest lucru valabil, dacă nu este valabil pentru alte state, precum România? Poate că este adevărat doar pentru că Israelul are nevoie de acest avantaj, pentru că este, în cele din urmă, un proiect colonizator.”
Fenomenul emigrației nu este doar o problemă statistică, ci o criză existențială pentru un stat care s-a construit pe ideea de „întoarcere acasă” a evreilor din întreaga lume. Dacă cei care au ales să trăiască aici, care au contribuit la prosperitatea și securitatea țării, aleg să plece, atunci întregul proiect sionist se confruntă cu o întrebare fundamentală: ce fel de țară vrea să fie Israelul? Un stat democratic, liberal, deschis, sau un stat tot mai autoritar, marcat de conflicte perpetue și de o polarizare politică extremă? Răspunsul la această întrebare va decide nu doar viitorul demografic al Israelului, ci și locul său în lume.
De ce este important:
Acest subiect este crucial pentru înțelegerea dinamicii actuale din Orientul Mijlociu și a viitorului Israelului. Emigrarea masivă a cetățenilor educați și înstăriți nu este doar o problemă internă, ci are implicații geopolitice majore. Pierderea capitalului uman slăbește economia israeliană, reduce capacitatea de inovare și poate exacerba tensiunile sociale și politice. În același timp, acest fenomen reflectă o criză mai profundă de identitate și de legitimitate a unui stat care se confruntă cu acuzații de apartheid și genocid. Pentru România, această analiză oferă o lecție despre importanța stabilității politice și a respectării statului de drept, precum și despre modul în care politicile guvernamentale pot influența decizia cetățenilor de a rămâne sau de a pleca. Este un semnal de alarmă pentru orice societate care își prețuiește viitorul.
