Summitul de la Istanbul (sau Ankara, în funcție de locația exactă – deși sursele indică Istanbulul ca gazdă) vine într-un moment crucial pentru NATO. După invazia Rusiei în Ucraina, Alianța s-a extins cu Finlanda și Suedia (deși aderarea Suediei este încă blocată de Turcia și Ungaria), iar tensiunile dintre membri și Moscova sunt la cote maxime. În același timp, relațiile transatlantice au fost zguduite de declarațiile fostului președinte american Donald Trump, care a amenințat că nu va apăra aliații care nu cheltuiesc suficient pentru apărare. Deși acum la Casa Albă se află Joe Biden, incertitudinile persistă, mai ales în contextul alegerilor prezidențiale din 2024.
Turcia, sub conducerea președintelui Recep Tayyip Erdogan, joacă un rol complex în NATO. Pe de o parte, este un aliat strategic cheie, cu a doua cea mai mare armată din Alianță și o poziție geografică vitală, la granița cu Siria, Irak, Iran și Marea Neagră. Pe de altă parte, Ankara a avut relații tensionate cu Washingtonul din cauza achiziției sistemului rusesc de apărare antiaeriană S-400, a operațiunilor militare din Siria și a blocării aderării Suediei la NATO. Erdogan a folosit acest veto ca pârghie pentru a obține concesii, inclusiv livrarea de avioane F-16 și ridicarea sancțiunilor americane.
Găzduirea summitului este o oportunitate pentru Turcia de a-și reafirma importanța în cadrul Alianței. Ultima dată când Turcia a găzduit un summit NATO a fost în 2001, la Istanbul, la scurt timp după atacurile de la 11 septembrie. Atunci, s-a discutat despre extinderea NATO spre est și despre războiul împotriva terorismului. Acum, agenda este dominată de Ucraina, de securitatea flancului estic și de relațiile cu Rusia. De asemenea, se așteaptă ca liderii să discute despre viitorul NATO după războiul din Ucraina, despre creșterea cheltuielilor de apărare și despre consolidarea descurajării.
Un subiect fierbinte va fi aderarea Suediei. Turcia și Ungaria sunt singurele state membre care nu au ratificat încă protocolul de aderare. Erdogan a acuzat Suedia că adăpostește militanți kurzi (PKK) și că nu a luat măsuri suficiente împotriva lor. Deși Suedia a adoptat o nouă lege antiteroristă și a extrădat câțiva suspecți, Ankara nu este încă mulțumită. Se așteaptă ca la summit să se facă progrese, poate chiar o ratificare, dacă Turcia obține garanții suplimentare.
Pe lângă aspectele de securitate, summitul va fi și o demonstrație de forță și unitate. NATO încearcă să transmită un mesaj clar Rusiei că Alianța rămâne solidară și hotărâtă să apere fiecare centimetru din teritoriul său. În același timp, se discută despre un nou plan de apărare regională, care să includă forțe de reacție rapidă și prepoziționarea de echipamente în statele baltice și Polonia.
Turcia, prin poziția sa, poate acționa ca un pod între Est și Vest, dar și ca un factor de instabilitate, dacă nu i se respectă interesele. Erdogan a demonstrat că știe să negocieze dur, dar și să facă concesii atunci când este necesar. De exemplu, anul trecut a acceptat ca Finlanda să adere la NATO, după ce a primit asigurări privind securitatea sa.
Pentru cetățenii turci, găzduirea summitului este o sursă de mândrie națională, dar și o provocare logistică. Autoritățile au anunțat măsuri stricte de securitate, inclusiv restricții de trafic și zboruri. Se estimează că peste 5.000 de delegați, jurnaliști și personal de securitate vor fi prezenți.
În concluzie, summitul NATO din Turcia este un eveniment major, care va defini direcția Alianței în următorii ani. Turcia își joacă bine cărțile, încercând să obțină beneficii maxime, fără a-și aliena partenerii. Rămâne de văzut dacă va reuși să deblocheze aderarea Suediei și să îmbunătățească relațiile cu SUA. Cert este că, după 22 de ani, Turcia revine în centrul atenției NATO, iar lumea va urmări cu interes fiecare mișcare.
De ce este important:
Acest summit este crucial pentru securitatea europeană și globală, deoarece NATO trebuie să-și reafirme unitatea în fața agresiunii rusești și să gestioneze divergențele interne. Pentru Turcia, este o șansă de a-și consolida statutul de putere regională și de a influența deciziile majore ale Alianței. De asemenea, deznodământul negocierilor privind aderarea Suediei va avea un impact direct asupra coeziunii NATO și a relațiilor transatlantice.
