Turcia și Libia lui Haftar își consolidează legăturile militare. Este Egiptul îngrijorat?
Turcia își extinde cooperarea militară cu forțele din estul Libiei, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la liniile roșii strategice ale Egiptului și la securitatea regională. După ani de zile în care a fost principalul susținător al guvernului recunoscut internațional de la Tripoli, Ankara își mută acum rapid amprenta militară către o autoritate rivală din estul Libiei. Această schimbare strategică a făcut ca Turcia să treacă de la dialogul cu Comandamentul General din est, condus de comandantul militar rebel Khalifa Haftar, la o cooperare tehnică și militară tangibilă cu așa-numita sa Armată Națională Libiană (LNA). LNA, despre care s-a crezut mult timp că este sprijinită de Egipt și de alte puteri regionale, se află în conflict, de la începutul războiului civil libian din 2014, cu forțele loiale guvernului de la Tripoli. Acest lucru i-a determinat pe unii să se întrebe dacă apropierea Turciei de autoritățile din estul Libiei ar putea provoca neliniște în Egiptul vecin, susținătorul de lungă durată al lui Haftar. O prezență militară turcă în apropierea graniței de est a Libiei, pe care Egiptul a privit-o istoric ca pe curtea sa geopolitică, ar declanșa în mod obișnuit alarme la Cairo.Cu toate acestea, informații exclusive obținute de Al Jazeera indică faptul că dinamica actuală este acum determinată de o nouă eră de coordonare fără precedent între foștii rivali regionali, unde Libia era un punct cheie de dispută. Potrivit unor surse private, apropierea dintre Ankara și Comandamentul General include înțelegeri privind dezvoltarea facilităților militare și a sistemelor avansate de supraveghere. Acordurile includ, de asemenea, programe de instruire în Turcia pentru ofițerii din estul Libiei, companii turcești specializate în apărare participând la aceste proiecte. O sursă de securitate a declarat pentru Al Jazeera că Saddam Haftar, comandantul adjunct al forțelor din est, conduce acest proces prin întâlniri regulate cu ministrul turc al apărării și cu șeful statului major. Deși declarațiile oficiale se referă vag la consolidarea cooperării militare comune și la schimbul de expertiză, fără a menționa explicit înființarea de baze militare sau desfășurarea de drone, realitatea reflectă o aliniere tehnică mai profundă între cele două părți.În ciuda prezenței turcești în creștere în sfera tradițională de influență a Egiptului, Cairo nu își exprimă, în mod neașteptat, îngrijorarea cu privire la situație. O sursă egipteană familiarizată cu relațiile bilaterale a declarat pentru Al Jazeera că Ankara nu face niciun pas în Libia fără o coordonare prealabilă cu Egiptul, neutralizând efectiv orice potențială fricțiune pe această temă. Generalul de brigadă Samir Ragheb, directorul Fundației Arabe pentru Studii Strategice de Dezvoltare, a declarat pentru Al Jazeera că Egiptul și Turcia au atins cel mai înalt nivel de coordonare în multiple domenii, inclusiv cel militar. În războiul civil din Sudan, unde Egiptul și Turcia sprijină armata împotriva Forțelor de Sprijin Rapid (RSF) rebele, cele două țări sunt aliniate. Ragheb susține că cooperarea Turciei cu tabăra lui Haftar ar putea servi de fapt obiectivelor strategice mai largi ale Cairo, de a limita sprijinul LNA pentru RSF. Mai mult, Ragheb explică faptul că implicarea Ankarei în est umple un vid care altfel ar putea fi exploatat de alți actori regionali care amenință politicile Cairo pentru regiunea strategic importantă a Cornului Africii. El a mai remarcat că potențialele baze turcești în sudul Libiei – departe de granița egipteană – nu amenință Cairo și ar putea chiar facilita coordonarea comună pentru gestionarea amenințărilor de securitate în regiunile volatile Sahel și Sahara.Această pivotare spre est este o mișcare menită să asigure interesele geopolitice și economice pe termen lung ale Turciei, păstrându-și influența în Libia, indiferent de viitoarele soluții politice dintre guvern și autoritățile din est. Surse sugerează că unul dintre principalele motive ale apropierii Turciei este dorința de a asigura acceptarea de către autoritățile din estul Libiei a acordului de delimitare maritimă din 2019, semnat cu fostul Guvern al Acordului Național. În mod notabil, Egiptul s-a abținut să se opună unei delimitări maritime bazate pe o linie Benghazi-Turcia, ceea ce indică o înțelegere tacită asupra acestei chestiuni. Cu toate acestea, există încă limite. Faisal Bualraiga, un expert libian în securitate națională, a remarcat că, deși cooperarea actuală îi permite lui Haftar să își diversifice alianțele dincolo de Rusia și Emiratele Arabe Unite, aceasta nu include un acord defensiv declarat și nu s-a transformat încă într-un pact strategic complet. El a avertizat că orice prezență militară turcă permanentă în apropierea granițelor egiptene sau algeriene ar depăși probabil o linie roșie, crescând inevitabil sensibilitățile regionale.În cele din urmă, experții sugerează că dosarul libian trece de la o eră a polarizării rigide la una a parteneriatelor flexibile, în care Turcia și Egiptul aleg pragmatismul în locul conflictelor prin interpuși. Această evoluție ar putea remodela echilibrul de putere din Africa de Nord, dar rămâne de văzut dacă noua dinamică va duce la stabilitate sau la noi tensiuni.### De ce este important:Această apropiere dintre Turcia și forțele lui Haftar, cu acordul tacit al Egiptului, marchează o schimbare majoră în geopolitica libiană și nord-africană. Ea ar putea duce la o stabilizare relativă a Libiei, prin reducerea rivalităților regionale, dar și la o consolidare a influenței turcești în estul Mediteranei, cu implicații directe asupra securității energetice și a rutelor de migrație. Pentru România și Europa, o Libie mai puțin fragmentată înseamnă un partener mai previzibil în gestionarea fluxurilor de refugiați și a amenințărilor teroriste din Sahel. În același timp, orice escaladare a prezenței militare turcești în apropierea granițelor egiptene ar putea reaprinde tensiunile, afectând stabilitatea unei regiuni deja fragile.
