„Dragă Mark, Europa și Canada cred în democrație, în ideea că puterea nu aparține celor mai puternici, celor mai bogați sau celor mai zgomotoși, ci tuturor”, a declarat von der Leyen, adăugând apoi fraza-cheie, care nu figura în versiunea inițială a discursului: „Aș dori să lucrez cu tine pentru a deschide ușa ca Canada să devină prima membră asociată a Uniunii Europene.” Declarația a fost întâmpinată cu ovații în picioare din partea europarlamentarilor și a demnitarilor prezenți, iar cei doi lideri au schimbat săruturi pe obraji, într-un gest de camaraderie politică rar întâlnit la acest nivel.
Momentul vine pe fondul unei deteriorări accelerate a relațiilor transatlantice, sub administrația președintelui american Donald Trump. Atât Bruxelles-ul, cât și Ottawa-ul caută să-și consolideze parteneriatul strategic, într-un context în care Washingtonul a devenit imprevizibil și adesea ostil față de aliații săi tradiționali. Von der Leyen a ținut să sublinieze că propunerea nu este îndreptată „împotriva nimănui”, dar chiar faptul că a simțit nevoia să facă această precizare spune multe despre tensiunile existente.
Pentru mulți europeni, Mark Carney a devenit o voce proeminentă în favoarea cooperării strânse între partenerii Statelor Unite, pe care îi numește „puteri mijlocii”. Discursurile sale sunt adesea mai curajoase decât ceea ce îndrăznesc să spună liderii europeni. La Forumul Economic Mondial din ianuarie, Carney a avertizat că „marile puteri au început să folosească integrarea economică drept armă, tarifele drept pârghie, infrastructura financiară drept coerciție, iar lanțurile de aprovizionare drept vulnerabilități de exploatat”.
„El a spus cu voce tare ceea ce mulți europeni își spun doar în spatele ușilor închise”, explică Rem Korteweg, analist la Institutul Clingendael din Olanda. „Deodată, Mark Carney este perceput aproape ca un erou onorific al ceea ce europenii își doresc de fapt. Există o realizare tot mai clară că, poate, trebuie să ținem Canada mai aproape de noi.”
Însă propunerea von der Leyen ridică o întrebare fundamentală: ce înseamnă, de fapt, statutul de „membru asociat”? Carney a fost clar că Ottawa nu dorește o integrare completă în piața unică europeană. Canada și UE au deja un acord de liber schimb, deși premierul canadian este așteptat să preseze cele 10 state membre care nu l-au ratificat încă. În plus, cele două părți au extins cooperarea în domeniul securității și apărării, semnând în 2025 un acord de aprofundare a parteneriatului strategic, iar Canada a devenit singura țară non-europeană autorizată să participe la fondul UE de 150 de miliarde de euro pentru achiziții comune de apărare.
Jason Wiseman, un canadian care lucrează în Parlamentul European, vede în această propunere o oportunitate generată de relațiile tot mai proaste cu Washingtonul. „Principalul este că avem acum un impuls”, spune el. Wiseman identifică domenii concrete de cooperare: lanțuri de aprovizionare mai rezistente, materii prime critice, software esențial pentru misiuni critice, tehnologii emergente, în special drone. „În toate sectoarele majore care contează acum pentru UE și Canada, avem nevoie de lanțuri de aprovizionare reziliente care să includă parteneri terți cu aceleași valori, precum Canada”, explică el.
Cu toate acestea, anunțul nu a fost precedat de negocieri publice detaliate, ceea ce ridică semne de întrebare în interiorul UE cu privire la modul în care a apărut această inițiativă. Wiseman spune că nu a întâlnit pe nimeni în Parlamentul European care să se opună ideii de membru asociat. Dar există rapoarte conform cărora unele guverne ale statelor membre au fost furioase că nu au fost consultate înainte de oferta von der Leyen. Acest lucru sugerează că ar putea exista o rezistență mai mare în capitalele europene, unde sprijinul unanim va fi necesar pentru a crea orice nou parteneriat.
Propunerea generează, de asemenea, întrebări politice în Canada, în special cu privire la ce ar însemna efectiv statutul de membru asociat și ce ar putea cere o apropiere mai mare de UE. Aaron Gasch Burnett, analist la Centrul pentru Arta Guvernării Strategice din Canada, spune că atât susținătorii politici ai lui Carney, cât și opozanții săi au speculat pe această temă. „Există mult entuziasm cu privire la ceea ce înseamnă statutul de membru asociat, chiar dacă el nu există încă, printre cei care doresc legături mai strânse cu UE”, explică Burnett. „Dar acest subiect devine și o chestiune partizană în Canada, opoziția întrebând: explică-ne ce puteri ești dispus să cedezi Bruxelles-ului și ce vei primi în schimb.”
Joi, Mark Carney va avea ocazia să răspundă acestor întrebări, când va susține un discurs în fața Parlamentului European, în care va detalia viziunea sa despre viitorul acestei „povești de dragoste” politice. Rămâne de văzut dacă propunerea va prinde contur într-un cadru instituțional concret sau va rămâne doar un gest simbolic într-o perioadă de realiniere globală.
De ce este important:
Această propunere marchează o schimbare majoră în arhitectura relațiilor internaționale, semnalând că UE caută parteneri strategici dincolo de granițele sale tradiționale, într-un moment în care ordinea globală condusă de SUA este tot mai contestată. Dacă va fi implementat, statutul de „membru asociat” ar putea deveni un model pentru alte țări cu valori similare, cum ar fi Australia, Noua Zeelandă sau chiar Regatul Unit post-Brexit. Pentru România, acest demers are implicații indirecte: o apropiere mai strânsă UE-Canada ar putea consolida lanțurile de aprovizionare europene, inclusiv în domenii sensibile precum energia, tehnologia și apărarea, reducând dependența de actori ostili. De asemenea, reacțiile negative ale unor state membre arată că deciziile majore de politică externă rămân un teren minat, iar România, ca membru UE, va trebui să își exprime poziția cu privire la acest nou concept, care ar putea redefinește granițele flexibile ale Uniunii.
