Contextul acestei decizii este unul complex. În decembrie 2024, regimul lui Bashar al-Assad a fost înlăturat de la putere, iar Siria a intrat într-o perioadă de tranziție politică sub conducerea președintelui interimar Ahmed al-Sharaa. De atunci, Uniunea Europeană a încercat să stabilească un dialog cu noua conducere siriană, iar această restabilire a relațiilor comerciale este primul pas concret.
Acordul de cooperare dintre UE și Siria, care elimina taxele vamale pentru majoritatea produselor industriale importate din Siria, fusese suspendat parțial în 2011, când regimul Assad a reprimat violent protestele antiguvernamentale, declanșând un război civil sângeros. La acea vreme, comerțul dintre Siria și UE atinsese un vârf de peste 7 miliarde de euro (9,1 miliarde de dolari la cursul de schimb din 2010). Până în 2023, importurile UE din Siria scăzuseră la doar 103 milioane de euro (120 de milioane de dolari), iar exporturile europene către Siria se situau la 265 de milioane de euro (310 milioane de dolari).
Reuniunea miniștrilor de externe ai UE de la Bruxelles, la care a participat și șeful diplomației siriene, Asaad al-Shaibani, a marcat începutul unui dialog politic la nivel înalt, la 18 luni după căderea lui Assad. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, promisese deja în ianuarie, după o întâlnire cu al-Sharaa la Damasc, că Europa va face „tot ce poate” pentru a sprijini redresarea Siriei. Propunerea de reactivare completă a acordului de cooperare fusese făcută de Comisie luna trecută.
Decizia nu este însă lipsită de controverse. Pe de o parte, există speranța că reluarea comerțului va ajuta la reconstrucția unei țări devastate de război, unde infrastructura este distrusă, iar economia este în ruină. Pe de altă parte, criticii avertizează că UE riscă să sprijine un regim care, deși s-a schimbat la vârf, nu a oferit încă garanții suficiente privind respectarea drepturilor omului și a democrației.
Un subiect sensibil este cel al returnării refugiaților sirieni. Germania, care găzduiește cea mai mare comunitate siriană din UE, cu peste un milion de persoane, se află în prima linie a acestei dezbateri. Cancelarul Friedrich Merz, care încearcă să contracareze ascensiunea extremei drepte, a adoptat o politică migraționistă mai dură. În timpul unei vizite a președintelui sirian luna trecută, Merz a declarat că speră ca 80% dintre refugiații sirieni să se întoarcă acasă în termen de trei ani, declanșând un val de critici din partea organizațiilor pentru drepturile omului și a comunității siriene din exil.
„Este o mișcare îndrăzneață din partea UE, dar trebuie să fim atenți la semnalele pe care le transmitem”, a declarat un diplomat european sub protecția anonimatului. „Nu putem ignora faptul că Siria are nevoie de sprijin economic urgent, dar nici nu putem face abstracție de lecțiile învățate din trecut.”
Analiștii subliniază că restabilirea relațiilor comerciale nu înseamnă automat o normalizare politică deplină. UE a impus sancțiuni stricte împotriva regimului Assad, iar multe dintre acestea rămân în vigoare. Decizia de luni se referă doar la acordul de cooperare economică, nu și la alte aspecte ale relațiilor bilaterale.
Pentru Siria, această deschidere europeană vine într-un moment crucial. Țara caută să devină un coridor energetic alternativ pentru petrol, în contextul blocării strâmtorii Hormuz, iar recent a anunțat că a destructurat o celulă legată de Hezbollah care planifica asasinate. De asemenea, Siria a organizat primele procese împotriva foștilor oficiali ai regimului Assad, un gest simbolic important pentru justiția tranzițională.
În ciuda optimismului declarat, rămân întrebări serioase cu privire la sustenabilitatea acestei reveniri. Războiul civil a lăsat cicatrici adânci, iar reconstrucția va necesita investiții masive și stabilitate politică. UE pare să parieze pe faptul că sprijinul economic va încuraja reformele democratice, dar istoria recentă arată că astfel de calcule nu sunt întotdeauna corecte.
De ce este important:
Această decizie a UE este importantă deoarece semnalează o schimbare majoră în politica externă europeană față de Siria, după ani de izolare și sancțiuni. Ea poate deschide calea pentru o reconstrucție economică a țării, dar și pentru un dialog politic mai amplu. În același timp, ridică întrebări delicate despre condiționalitatea ajutorului, respectarea drepturilor omului și soarta refugiaților sirieni. Pentru România, care are o comunitate siriană mică dar activă, această evoluție poate avea implicații atât economice, cât și de securitate regională.
