Într-o declarație care ridică semne de întrebare grave cu privire la respectarea dreptului internațional și a convențiilor de război, un cercetător de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Iran a oferit un relatare cutremurătoare a atacurilor coordonate de Statele Unite și Israel asupra instituțiilor academice din țară. Helyeh Doutaghi, cercetător postdoctoral la Tehran, a povestit pentru Al Jazeera experiența directă a bombardamentului care a lovit campusul universitar pe data de 28 martie, subliniind absența totală a oricărei avertizări prealabile.
Relatarea sa nu este doar o mărturie izolată a unui act de violență, ci se înscrie într-un context mai larg de escaladare a tensiunilor geopolitice din Orientul Mijlociu, transformând spațiile dedicate educației și cercetării în teatre de război. Atacul de la Universitatea de Știință și Tehnologie din Iran (IUST), o instituție de renume pentru pregțirea inginerilor și oamenilor de știință din regiune, a surprins comunitatea academică în plin proces de desfășurare a activităților didactice, fără nicio notificare care să permită evacuarea personalului și a studenților.
O lovitură în inima comunității academice
Conform declarațiilor lui Doutaghi, atacul a reflectat un „tipar mai larg” de agresiune, vizând nu doar infrastructura militară, ci și simbolurile progresului intelectual și științific al națiunii iraniene. „Nu a existat niciun avertisment înainta ca loviturile SUA-Israel să lovească Universitatea de Știință și Tehnologie din Iran pe 28 martie”, a declarat Doutaghi. Această absență a avertismentului contravine flagrant principiului de proporționalitate și de protecție a obiectivelor civile, piloni fundamentali ai dreptului internațional umanitar.
Universitățile sunt, prin definiție, spații civile, locuri unde ideile curg liber, unde tinerii își construiesc viitorul, iar cercetătorii lucrează pentru progresul societății. Transformarea lor în ținte militare schimbă radical paradigma războiului modern, ștergând granița dintre combatanți și necombatanți. Doutaghi a subliniat că acest tip de atacuri nu sunt incidente izolate, ci fac parte dintr-o strategie deliberată de intimidare și de destabilizare a capacității intelectuale a Iranului.
Întrebarea esențială pe care o ridică academicianul este una profundă și tulburătoare: „Ce definește o «represalie legitimă»?”. Într-o eră în care războiul hibrid și cibernetic se împletesc cu loviturile cinetice tradiționale, definiția legitimării acțiunilor militare devine tot mai vagă. Dacă instituțiile de învățământ devin ținte legitime în numele securității naționale, atunci nicio școală, niciun spital și nicio casă nu mai este în siguranță. Această abordare riscă să normalizeze atacurile asupra infrastructurii civile critice, creând un precedent periculos pentru conflictele viitoare.
Contextul geopolitic: Războiul SUA-Israel împotriva Iranului
Incidentul de la IUST nu poate fi înțeles decât prin prisma tensiunilor prelungite dintre Iran și coaliția formată din Statele Unite și Israel. Războiul, așa cum este documentat în relatări detaliate despre desfășurarea sa în primele patru săptămâni, a evoluat de la sancțiuni economice și război cibernetic la lovituri fizice directe. Trackerele în timp real ale conflictului arată o intensificare a atacurilor asupra unor obiective strategice, dar și asupra unor locații care, în mod tradițional, ar fi trebuit să fie protejate.
Negocierile dintre SUA și Iran, adesea mediatizate ca fiind la impas, ascund o realitate mai complexă. În timp ce diplomații se întâlnesc în camere luxoase, pe teren, rachetele distrug laboratoare și biblioteci. Armele Iranului, adesea invocate ca justificare pentru aceste atacuri preventive, sunt prezentate de partea iraniană ca fiind un mijloc de descurajare, în timp ce Statele Unite și Israel le consideră o amenințare existențială care trebuie eliminată cu orice preț. Această divergență fundamentală de percepție alimentează un ciclu de violență care pare greu de oprit.
Un alt aspect critic menționat în contextul acestui conflict este capacitatea Iranului de a ocoli Strâmtoarea Ormuz prin cele trei conducte strategice. Această infrastructură energetică este vitală pentru economia Iranului și reprezintă o linie roșie pentru puterile occidentale. Atacurile asupra universităților ar putea fi interpretate, prin urmare, nu doar ca o lovitură militară, ci și ca o lovitură dată capacității Iranului de a-și menține suveranitatea economică și tehnică. Universitățile sunt cele care formează inginerii capabili să proiecteze, să întrețină și să apere aceste infrastructuri.
Impactul asupra studenților și viitorul cercetării
Povestea lui Helyeh Doutaghi ne readuce la impactul uman al acestui război. Studenții și cercetătorii din Iran nu sunt doar statistici; sunt oameni care și-au dedicat viața științei și cunoașterii. Atacul din 28 martie a lăsat nu doar clădiri distruse, ci și o generație de academicieni traumatizați, care trebuie să își continue munca sub amenințarea constantă a morții. Această realitate afectează calitatea educației și capacitatea Iranului de a inova și de a contribui la patrimoniul științific global.
În concluzie, mărturia academicianului iranian este un strigăt de alarmă adresat comunității internaționale. Atacurile asupra universităților nu sunt doar un capitol în războiul dintre Iran și alianța SUA-Israel; ele sunt un atac asupra valorilor civilizației, asupra dreptului la educație și asupra speranței într-un viitor construit pe cunoaștere, nu pe distrugere. Definirea „represaliilor legitime” trebuie reevaluată urgent pentru a preveni pierderea a noi generații de intelectuali și pentru a proteja sanctuarul academic în zonele de conflict.
Un academician iranian descrie atacurile SUA-Israel asupra universităților din Iran: „Nu a existat niciun avertisment”
