Dr. Jean Kaseya, directorul general al Centrelor Africane pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (Africa CDC), a declarat sâmbătă, într-o conferință de presă online, că situația este extrem de gravă. Cele mai multe cazuri au fost detectate în localitățile miniere Mongwalu și Rwampara, unde condițiile de trai sunt precare și accesul la servicii medicale este limitat. „Vorbim despre o regiune foarte vulnerabilă și fragilă”, a subliniat Kaseya.
Un aspect care îngrijorează suplimentar autoritățile este faptul că un bărbat de 59 de ani, cetățean congolez, a murit pe 14 mai în Kampala, capitala Ugandei vecine, după ce a călătorit cu transportul public din RDC până acolo. Bărbatul a fost internat într-un spital din Kampala, dar a decedat, iar trupul său a fost transportat înapoi în RDC pentru înmormântare. Kaseya a explicat că acest caz demonstrează cât de ușor se poate răspândi virusul peste granițe, mai ales în lipsa unor măsuri stricte de protecție.
Ebola se transmite prin contact direct cu sângele sau alte fluide corporale ale persoanelor infectate, dar și prin suprafețe contaminate. Simptomele includ febră, dureri musculare, slăbiciune, vărsături și, în unele cazuri, sângerări. Personalul medical care tratează pacienți cu Ebola trebuie să poarte echipament de protecție complet: halate, mănuși, măști, ochelari de protecție, viziere și chiar cizme de cauciuc. Însă, așa cum a recunoscut Kaseya, în RDC nu există fabrici care să producă astfel de echipamente, iar fondurile sunt insuficiente. „Nu avem producție locală de echipament de protecție. Echipa mea îmi spune că avem nevoie de bani și lucrăm la rezolvarea problemei”, a spus el.
Tulpina Bundibugyo este mai puțin cunoscută decât tulpina Zaire, care a provocat epidemia devastatoare din Africa de Vest între 2014 și 2016, când s-au îmbolnăvit peste 28.600 de persoane și au murit 11.325. De această dată, cercetătorii au identificat un candidat pentru un vaccin experimental, testat doar pe maimuțe, cu o eficacitate de aproximativ 50%. Însă nu se știe încă dacă va funcționa și la oameni. Dr. Craig Spencer, profesor la Universitatea Brown și supraviețuitor al Ebola (tulpina Zaire) din 2014, a scris pe platforma X că focarul actual este deja mare, deși autoritățile abia l-au recunoscut. „Asta înseamnă că am aflat despre acest focar mult după ce s-a răspândit deja. Asta face mult mai greu să găsim contactele și toate cazurile”, a avertizat el.
Africa CDC colaborează cu diverse organizații de sănătate, ONG-uri și companii farmaceutice pentru a întări supravegherea transfrontalieră, pregătirea și eforturile de răspuns la epidemie. În acest moment, nu se știe exact cât de rapid se răspândește virusul, dar numărul mare de cazuri suspectate sugerează că focarul este departe de a fi controlat. Situația este cu atât mai gravă cu cât regiunea Ituri se confruntă deja cu conflicte armate și instabilitate politică, ceea ce îngreunează accesul echipelor medicale și distribuirea de ajutoare.
Pentru populația locală, teama este imensă. Oamenii se tem să meargă la spitale, de teamă să nu se infecteze, iar lipsa de informare corectă duce la răspândirea zvonurilor și la stigmatizarea bolnavilor. Autoritățile încearcă să mobilizeze resurse, dar fără vaccin și fără echipament de protecție adecvat, lupta cu acest virus mortal devine aproape imposibilă. Experții atrag atenția că, dacă nu se intervine rapid, focarul ar putea scăpa de sub control și ar putea afecta și alte țări din regiune.
De ce este important:
Acest focar de Ebola este deosebit de periculos din mai multe motive. În primul rând, tulpina Bundibugyo nu are un vaccin aprobat, ceea ce înseamnă că singura armă împotriva ei este izolarea rapidă a cazurilor și identificarea contactilor. În al doilea rând, zona afectată este una dintre cele mai fragile din punct de vedere social și economic din RDC, iar sistemul de sănătate este deja suprasolicitat de alte boli endemice, cum ar fi malaria sau holera. În al treilea rând, mobilitatea populației în regiunile miniere și peste granițe face ca virusul să se poată răspândi rapid în țări vecine, cum s-a întâmplat deja cu cazul din Uganda. Fiecare zi de întârziere în aplicarea măsurilor de control înseamnă mai multe vieți pierdute și un risc crescut de epidemie regională. De aceea, comunitatea internațională trebuie să intervină urgent cu fonduri, echipamente și personal specializat, pentru a sprijini eforturile autorităților congoleze și ale partenerilor locali.
