Declarația vine pe fondul unei tensiuni crescânde în Golful Persic, după ce forțele americane au reluat loviturile asupra unor ținte iraniene, inclusiv asupra așa-numitului „Munte al Târnăcopului” – o bază subterană secretă despre care se crede că adăpostește drone și rachete balistice. Rezaee a subliniat că, până acum, Iranul și-a limitat represaliile, dar această reținere nu va mai dura mult.
Contextul acestor declarații este unul exploziv. De la începutul anului, relațiile dintre Iran și SUA s-au deteriorat rapid, mai ales după ce administrația Trump a reluat politica de „presiune maximă”, iar Israelul a intensificat operațiunile împotriva aliaților iranieni din Siria și Liban. În ultimele săptămâni, au avut loc schimburi de focuri directe între navele americane și unitățile de coastă iraniene în Strâmtoarea Hormuz, punctul strategic prin care trece aproximativ 20% din petrolul mondial.
„Iranul nu va mai sta cu mâinile în sân. Am demonstrat răbdare, dar orice agresiune va fi întâmpinată cu o forță copleșitoare”, a spus Rezaee într-un interviu acordat postului de televiziune de stat. El a făcut referire la atacurile cu drone și rachete asupra bazelor americane din Irak și Siria, pe care Teheranul le-a orchestrat prin intermediul milițiilor locale, dar a sugerat că următoarea fază va implica direct Gardienii Revoluției.
Analiștii internaționali consideră că această schimbare de retorică reflectă o decizie strategică a conducerii de la Teheran. „Iranul a încercat ani de zile să evite un conflict direct cu SUA, preferând războiul prin procură. Acum, însă, pare să fi tras concluzia că diplomația nu duce nicăieri și că singurul limbaj pe care Washingtonul îl înțelege este cel al forței”, comentează pentru Al Jazeera expertul în securitate regională, dr. Farid Nezam.
Pe de altă parte, oficialii americani au respins amenințările, calificându-le drept „retorică goală”. Un purtător de cuvânt al Pentagonului a declarat că „forțele noastre sunt pe deplin pregătite să apere interesele SUA și ale aliaților noștri. Nu vom permite ca Strâmtoarea Hormuz să fie blocată sau ca atacurile asupra trupelor noastre să rămână fără răspuns”.
În acest climat tensionat, comunitatea internațională privește cu îngrijorare. Uniunea Europeană a făcut apel la reținere, iar Rusia și China au cerut reluarea negocierilor. Cu toate acestea, declarația lui Rezaee sugerează că Iranul a trecut un punct de neîntoarcere. „Negocierea în timpul războiului este o slăbiciune. Am învățat asta din experiența noastră cu Irakul în anii ’80. De acum, orice discuție va fi condiționată de încetarea ostilităților”, a adăugat consilierul.
Ce înseamnă acest lucru pentru regiune? În primul rând, riscul unei confruntări directe între Iran și SUA crește exponențial. În al doilea rând, aliații regionali ai Iranului – Hezbollah, Houthi, milițiile irakiene – ar putea fi mobilizați pentru o ofensivă coordonată. În al treilea rând, economia globală, deja fragilizată de războiul din Ucraina, ar putea suferi un șoc major dacă transporturile de petrol prin Hormuz sunt întrerupte.
De asemenea, există semne că Iranul își accelerează programul nuclear. Agenția Internațională pentru Energie Atomică a raportat recent că Teheranul a instalat centrifuge avansate la instalația subterană de la Fordow, ceea ce ar putea scurta timpul necesar pentru a produce suficient material fisionabil pentru o bombă. În acest context, amenințările lui Rezaee capătă o greutate și mai mare.
Pe scena internă iraniană, declarația este primită cu entuziasm de către facțiunile conservatoare, dar stârnește îngrijorare în rândul reformiștilor și al populației, care deja suferă de pe urma sancțiunilor economice. „Oamenii sunt obosiți de război și de sărăcie. O escaladare militară ar putea duce la proteste masive”, avertizează un analist politic de la Teheran.
În concluzie, declarația lui Mohsen Rezaee marchează o schimbare majoră în strategia iraniană. Fie că este vorba de o amenințare reală sau de o încercare de a descuraja noi atacuri americane, un lucru este cert: regiunea se îndreaptă spre un punct de fierbere. Rămâne de văzut dacă diplomația mai poate interveni înainte ca spirala violenței să scape de sub control.
