Dezbaterea nu este doar una teologică, ci are implicații profunde asupra modului în care Statele Unite își tratează imigranții, în special pe cei fără documente. Pe de o parte, avem o interpretare literală și incluzivă: a-l primi pe străin înseamnă a-l ajuta pe imigrant, indiferent de statutul său legal. Pe de altă parte, unii evanghelici susțin că versetul se referă la „străinii” din comunitatea credincioșilor sau la călătorii în nevoie, nu la imigranții ilegali. Această dispută a escaladat odată cu separarea familiilor la graniță și cu măsurile tot mai restrictive ale administrației Trump.
Papa Francisc a fost unul dintre cei mai vocali critici. În 2016, în timpul campaniei electorale, el a declarat că o persoană care construiește ziduri în loc de poduri „nu este creștină”. Deși nu l-a numit pe Trump, referința era clară. Mai recent, în 2019, Papa a citat direct Matei 25 într-un discurs despre migrație, spunând că „a-l primi pe străin înseamnă a-l primi pe Cristos”. Liderii bisericilor principale, precum Biserica Metodistă Unită sau Biserica Prezbiteriană, au adoptat rezoluții prin care condamnă politicile de imigrație și își exprimă sprijinul pentru refugiați.
În tabăra opusă, politicieni evanghelici precum vicepreședintele Mike Pence sau secretarul pentru sănătate și servicii umane, Alex Azar, au încercat să împace credința cu politica. Pence, un evanghelic declarat, a susținut că „există un loc pentru lege și ordine” și că „a fi o națiune de imigranți nu înseamnă a fi o națiune fără frontiere”. Unii pastori evanghelici, precum Franklin Graham, au mers mai departe, spunând că Matei 25 nu se aplică imigrației ilegale, ci mai degrabă ajutorării creștinilor persecutați din alte țări.
Această dispută reflectă o fractură mai profundă în creștinismul american. Pe de o parte, există o tradiție a „Evangheliei sociale”, care pune accent pe justiția socială și pe ajutorarea celor săraci și marginalizați. Pe de altă parte, există un curent evanghelic conservator, care pune accent pe lege, ordine și interpretarea literală a Bibliei, dar care, în acest caz, pare să facă excepții convenabile. Criticii spun că această interpretare selectivă este o formă de ipocrizie religioasă.
Un studiu realizat de Pew Research Center în 2019 arată că 68% dintre evanghelicii albi susțin politicile dure de imigrație ale lui Trump, în timp ce doar 30% dintre protestanții principali și 25% dintre catolici fac același lucru. Această diferență se explică parțial prin alinierea politică: evanghelicii albi sunt unul dintre cele mai fidele grupuri de susținători ai Partidului Republican. În schimb, bisericile afro-americane, care sunt în mare parte protestante, au o tradiție lungă de activism social și sunt mult mai critice față de politicile anti-imigrație.
Dezbaterea a atins un punct culminant în 2018, când administrația Trump a implementat politica de „toleranță zero” la graniță, care a dus la separarea a mii de copii de părinții lor. Liderii religioși au reacționat cu indignare. Un grup de peste 600 de lideri creștini, inclusiv episcopi catolici și pastori protestanți, au semnat o scrisoare deschisă prin care au cerut încetarea acestor practici. În replică, unii evanghelici au susținut că separarea familiilor este o consecință tristă, dar necesară, a aplicării legii.
În acest context, versetul din Matei 25 a devenit un simbol al rezistenței religioase. În mai multe orașe, biserici au organizat proteste și au oferit adăpost imigranților fără documente, invocând exact acest pasaj. Un pastor din Arizona a declarat: „Dacă Isus ar fi astăzi la graniță, ar fi de partea imigranților, nu a agenților de frontieră”.
Pe de altă parte, susținătorii politicilor lui Trump subliniază că Biblia vorbește și despre supunerea față de autorități (Romani 13) și că imigrația ilegală este o încălcare a legii. Ei argumentează că a ajuta un imigrant ilegal înseamnă a încuraja încălcarea legii, ceea ce nu este creștin. Această poziție a fost exprimată de mai mulți lideri evanghelici, inclusiv de pastorul Robert Jeffress, care a spus că „Dumnezeu a stabilit guvernele pentru a menține ordinea”.
În cele din urmă, această dezbatere nu este doar despre un verset, ci despre identitatea Americii ca națiune de imigranți și despre rolul credinței în viața publică. Pe măsură ce alegerile prezidențiale din 2020 se apropie, este probabil ca această dispută să se intensifice. Indiferent de interpretare, un lucru este clar: Biblia rămâne o armă puternică în lupta pentru sufletul Americii.
De ce este important:
Această dezbatere arată cum textele religioase pot fi folosite pentru a justifica poziții politice diametral opuse. Înțelegerea modului în care liderii religioși interpretează Biblia în contextul imigrației ne ajută să înțelegem mai bine polarizarea din societatea americană. Mai mult, această dispută are consecințe reale asupra vieților a milioane de imigranți, iar modul în care creștinii americani aleg să aplice acest verset va influența politicile viitoare. Este un test al coerenței morale și al angajamentului față de valorile creștine fundamentale.
