Una dintre cele mai izolate insule din lume se transformă: buldozerele au ajuns pe Great Nicobar

LUCRU DE CÂMP, INSULA GREAT NICOBAR, India — Luciérnagile ilumină marginea pădurii pe insula Great Nicobar în timp ce biologul de teren Sumit Kumar încearcă să localizeze o creatură deosebit de timidă. Un hohot moale se aude prin tufișuri. Kumar scanează copacii cu lanternă: pe o ramură stă un exemplar rar de bufniță Nicobarese Scops, cu ochi mari și aspect rotund. Își strâmbește ochii într-o privire care par a spune: „Tu nu ai loc aici”. Kumar zâmbește: „Când le observi, te privesc de parcă ar spune: ‚Nu aparțini acestui loc‘”. Great Nicobar face parte dintr-un arhipelag situat adânc în Oceanul Indian. Până când indienii din continent au început să se stabilească aici acum câteva decenii, populația umană a insulei constădea din aproximativ o mie de indigeni. Este guvernată de India, dar este atât de departe încât călătoria de la continent durează un zbor urmat de o călătorie de 30 de ore cu feribotul. Insulanii din Great Nicobar curăță navele aproape de Campbell Bay, într-o rutină care pare nemodificată de decenii. Totul este pe punctul să se schimbe dramatic. Proiectul Great Nicobar este gata să transforme această insulă adormită într-un oraș zgomotos pe parcursul următoarelor trei decenii. Odată finalizat, insula va dispune de un aeroport civil și militar, un port de transșipament pentru navele container, o centrală termoelectrică și un nou oraș echipat pentru a găzdui un milion de turiști pe an — aproape 100 de ori populația actuală. Proiectul va acoperi o suprafață de două ori mai mare decât Manhattan, și potențial va include turnuri înalte, discoteci, chiar parcuri tematicice de tip Disneyland. Impactul ecologic: un miliard de arbori și specii unice amenințate Ecologiștii și criticii au o listă lungă de îngrijorări. Susțin că ferme, plaje și dealuri vor fi înghițite și un milion de copaci vor fi doborâți. Se fac griji cu privire la impactul asupra animalelor în pericol de dispariție, precum țestoasele de mare piele (leatherback turtles), cele mai mari țestoase marine din lume, și porumbelul Nicobarese, cel mai apropiat rudă vie a dodo-ului, cu penajul său fluorescent verde și portocaliu distinctiv. „Proiectul Great Nicobar sună ca o invitație deschisă la dezastru”, declară Manish Chandi, un cercetător care a studiat arhipelagul Andaman și Nicobar de peste două decenii. „El reprezintă o amenințare pentru o cantitate enormă de resurse naturale, pentru biodiversitatea sa și pentru comunitățile sale indigene”. Chandi argumentează că beneficiile pretendate ale proiectului de infrastructură Great Nicobar reflectă o înțelegere defectuoasă a „dezvoltării”. Locuitorii nu sunt beneficiarii principali, spune el. „Este un model care vede generarea de bani ca singura cale înainte”. Adaugă că prețul acelei extrageri nu este luat în calcul. Este o luptă oglindită în multe proiecte de infrastructură susținute de stat din întreaga India, de la un drum costier în curs de construcție în Marea Arábică care taie prin pădurile de mangrove, la un baraj viitor în Himalaya care va distruge porțiuni semnificative de pădure. Clamorul pentru protecția naturii s-a făcut mai ascuțit pe măsură ce India confruntă o creștere a valurilor de căldură, alunecărilor glaciale și a pluviometriei extreme în ultimii ani. Răspunsul guvernului: securitate națională și strategie geopolitică După unele criticări publice din anul trecut, ministrul mediului Bhupendra Yadav a insistat că proiectul „nu reprezintă nicio amenințare pentru grupurile tribale de pe insulă, nu stă în calea nicio specii și nu pune în pericol eco-sensibilitatea regiunii”. Ministerele și departamentele indiene care supraveghează acest proiect nu au răspuns la emailurile NPR cu o listă de întrebări despre impactele negative potențiale ale proiectului. Într-un comunicat de presă din mai, guvernul indian a declarat că scopul este „de a îmbunătăți securitatea națională, prezența strategică și de apărare a Indiei, de a consolida poziția economică a insulelor și de a accelera dezvoltarea holistică a regiunii”. Și mai simplu, Partidul Bharatiya Janata (BJP), partidul naționalist hindu care guvernează India, a descris proiectul ca o „poartă strategică pentru a zdrobi China” într-o serie de postări pe rețelele sociale. Susțin că proiectul poate ajuta și la „contestarea dominanței” Chinei în Oceanul Indian. Analiziștii spun că blocada navala din Strâmtoarea Hormuz, rezultată a războiului din Iran, a dat o notă de urgență. „Dacă ne gândim la punctele de strangere globale astăzi, mai ales în lumina conflictului din Strâmtoarea Hormuz, India este una dintre multe țări care își caută să-și asigure propriile linii de aprovizionare”, declară Nitya Labh, cercetătoare maritimă de la think-tank-ul Chatham House. „Proiectul de aici este o oportunitate mare de a face asta pentru că se află de-a lungul aşa unei rute internaționale de navigație majore”, adaugă ea, referindu-se la Strâmtoarea Malacca, un pas maritim îngust situat între Malaezia, Indonezia și Singapore. Într-un comunicat de presă din 2023, guvernul indian a susținut că aproape 75% din marfura maritimă a Indiei este manipulat astăzi în porturi din afara Indiei. Cu noul proiect, a spus, „porturile indiene pot economisi 200-220 de milioane de dolari anual pe marfura de transșipament” și pot capta o parte din traficul de mărfuri regional. Vocea opoziției și a experților: „Cel mai mare șantaj și cel mai grav犯罪 împotriva naturii” A existat un protest masiv împotriva acestui proiect de ani de zile — din partea fostilor burocrați, a partidului de opoziție Indian National Congress, a academicianilor și a comunităților indigene. Ei acuză guvernul că minimizează impactul ecologic și superevaluează beneficiile economice și de securitate. Unii au depus și acțiuni în justiție. Alții, precum Abhijit Singh, fost ofițer al marinei indiene și expert în afaceri maritime, au pus sub semnul întrebării afirmațiile guvernului. „Acest câștig strategic și comercial despre care vorbim mi se pare puțin noțional”, declară Singh. „Dar daunele aduse mediului vor fi foarte reale”. Singh susține că India deține deja infrastructură militară în regiune pentru a contracara amenințările chineze. Adaugă că un port de transșipament are sens doar dacă poate atrage companii de navigație de la oprirele lor actuale din Singapore și Sri Lanka. „Un port de transșipament nu apare din vid. Necesită o rețea logistică. Marele problema cu Nicobar este că se află la peste 700 de mile de continentul indian. Aceasta înseamnă că piețele și centrele de producție a mărfurilor sunt destul de departe de portul de transșipament”. În aprilie, liderul opoziției politice, Rahul Gandhi, l-a descris ca pe „cel mai mare șantaj și cel mai grav犯罪 împotriva naturii și a „comunităților indigene” în timpul unei vizite pe insulă. Zile mai târziu, partidul la putere l-a acuzat pe el că sabotează proiectul în numele... (textul sursă se întrerupe aici, dar esența conflictului rămâne clară). O insulă la răscruce: între vizionariști și realiști Povestea Great Nicobar nu este doar despre beton și asfalt. Este o poveste despre definiția dezvoltării în secolul al XXI-lea. Pe de o parte, statul vede o piesă de șah geopolitică esențială, un motor economic care ar putea ridica milioane din sărăcie și o afirmație a suveranității pe o frontieră maritimă vitală. Pe de altă parte, oamenii de știință, indigenii și societatea civilă văd o ireversibilitate: o pădure pluvială veche de milioane de ani, o cultură unică a poporului Shompen și Nicobarese care trăiesc aici de milenii, și un echilibru ecologic care, odată rupt, nu poate fi reparat cu niciun fond de compensare. Noaptea pe Great Nicobar este încă înstelată. Bufnița Scops continuă să privească din umbră. Dar zgomotele buldozerelor, deși încă la distanță, se aud din ce în ce mai clar. Alegeția dintre „progres” și „supraviețuire” nu a fost niciodată mai vizibilă pe această pământură uluitoare, dar fragilă, din Oceanul Indian. ### De ce este important: Proiectul Great Nicobar este un studiu de caz esențial pentru dilemma globală dintre securitate națională/creștere economică și conservarea biodiversității/drepturilor indigenilor. Decizia Indiei de a construi un hub strategic de 9 miliarde de dolari pe una dintre ultimele zone sălbatice intacte va crea un precedent juridic și moral pentru alte națiuni în fața presiunilor geopolitice (rivalitatea cu China, securitatea lanțurilor de aprovizionare). De asemenea, evidențiază riscul proiectelor de infrastructură „top-down” care ignoră cunoștințele locale și evaluările de impact independentă, riscând să transforme un sanctuar ecologic unic într-o zonă industrializată vulnerabilă la schimbările climatice pe care tocmai ele contribuie să le accelereze.