„Ursulețul Troian”: Promisiunea și pericolul copilăriei în era inteligenței artificiale

În 2001, Steven Spielberg a lansat un film science-fiction subestimat, „A.I. Artificial Intelligence” (da, titlul e puțin redundant). Pelicula, care împrumută liber din „Pinocchio”, spune povestea unei familii care adoptă un băiat robotic programat să iubească și călătoria sfâșietoare a acestuia pentru a deveni un băiat adevărat. Mare parte din tehnologia din film rămâne evazivă. Probabil că nu suntem nici pe departe să construim androizi care să treacă drept Haley Joel Osment – sau Jude Law, de altfel. Dar unele dintre produsele AI imaginate în film încep să pară surprinzător de plauzibile. Să-l luăm pe Teddy, un ursuleț animatronic. Teddy poate merge, vorbi, lua decizii și răspunde nevoilor și emoțiilor celor din jur. Nu e doar o jucărie. E un companion inteligent și un protector pentru copii. Astăzi, o mulțime de companii tech dezvoltă companionii AI care seamănă cumva cu Teddy. Cei mai inteligenți chatboți AI trăiesc încă pe ecrane digitale, dar un val de startup-uri le dă corpuri – creează păpuși, figurine de acțiune și roboți care pot servi drept tovarăși pentru copii. AI este deja o parte a copilăriei. Algoritmii de recomandare curatează ce vizionează și ascultă mulți copii. Chatboții sunt gata să răspundă la întrebări de genul „Monștrii sunt reali?” sau „De ce este cerul albastru?”. Pot ajuta cu temele, pot spune povești de noapte bună sau chiar pot părea prieteni. Iar companiile se întrec să încorporeze AI în jucării, creșe, săli de clasă și, în cele din urmă, în roboți care trăiesc alături de familii. Într-o nouă carte, „Human Raised: Nurturing Connection, Curiosity & Lifelong Learning in the Age of AI”, autoarea Dana Suskind abordează ce înseamnă valul crescând al inteligenței artificiale pentru creșterea copiilor. Pe de o parte, recunoaște că tehnologia oferă promisiuni – de exemplu, ca un sporitor de productivitate și economisitor de timp pentru părinți, un instrument de monitorizare și cercetare care poate oferi părinților și oamenilor de știință date valoroase despre dezvoltarea copilului și un tutore interactiv care ar putea ajuta unii copii să învețe. Dar Suskind se îngrijorează de ce se întâmplă dacă AI începe să înlocuiască tipurile de interacțiuni umane de care creierele tinere au evoluat să învețe. De fapt, Suskind spune că titlul original de lucru al cărții era „Ursulețul Troian” – un avertisment că companionii AI pot părea drăguți și pufoși, dar poartă riscuri ascunse pentru dezvoltarea copilului. A ales în cele din urmă „Human Raised” pentru că a vrut să sublinieze rolul pozitiv – și de neînlocuit – pe care părinții, profesorii și îngrijitorii îl joacă în modelarea celor mici. „Dacă vrem ca copiii să poată continua să se conecteze unii cu alții și cu alte ființe umane, să poată gândi critic, să poată naviga lumea umană, va trebui să ne asigurăm că copiii au o copilărie timpurie distinct umană”, spune Suskind. Suskind este profesor de chirurgie și pediatrie la Centrul Medical al Universității din Chicago, unde conduce un program menit să ofere auz copiilor cu implanturi cohleare. După ce a început această muncă incredibilă – literalmente ajutând copiii să audă – a observat că unii copii care au suferit procedura au reușit să înțeleagă limbajul vorbit și să vorbească cu relativă ușurință, în timp ce alții au avut mult mai multe dificultăți. Auzul singur nu era suficient. Și asta a condus-o să se scufunde în neuroștiință și științe sociale pentru a înțelege de ce. Dezvoltarea creierului copiilor mici, a aflat Suskind, este puternic influențată de interacțiunile de tip „dă și primește” pe care le au cu părinții și îngrijitorii în primii câțiva ani de viață. Și a devenit îngrijorată că există o populație mare de copii care nu primesc comunicarea îmbogățitoare de care creierele lor au nevoie. Așa că a fondat Inițiativa TMW, un centru de cercetare care ajută părinții să creeze tipurile de medii îmbogățitoare pentru creier de care copiii au nevoie pentru a-și atinge potențialul maxim. (Puteți citi mai multe despre biografia și munca anterioară a lui Suskind într-un newsletter Planet Money din 2022.) Odată cu explozia AI, Suskind a devenit alarmată de graba de a introduce o tehnologie fără precedent în viețile copiilor fără o reflecție atentă și un studiu științific riguros asupra efectelor sale asupra minților tinere. Este deosebit de preocupată de companionii AI și alte sisteme care interacționează social cu copiii, pe care se teme că mulți oameni le vor folosi pentru a substitui interacțiunile umane de care copiii au cea mai mare nevoie. De la începutul civilizației, oamenii au folosit tehnologia pentru a face creșterea copiilor puțin mai ușoară. În „Human Raised”, Suskind urmărește această istorie până în timpurile preistorice, când mamele foloseau praștii țesute pentru a-și purta bebelușii în timp ce lucrau. De-a lungul secolelor, noile tehnologii – precum televiziunea și tabletele – au ușurat sarcinile de îngrijire sau au ajutat la ținerea copiilor ocupați. Multe dintre aceste tehnologii au fost, de asemenea, întâmpinate cu temeri că vor putrezi creierele copiilor. Dar Suskind susține că AI poate marca o schimbare fundamentală. Interacțiunea cu un chatbot sau un ursuleț inteligent este mai mult decât un copil lipit de un televizor sau un iPad care se uită la „Sesame Street” sau „Paw Patrol”. Sistemele AI poartă conversații care pot părea izbitor de umane. Ele răspund la întrebările, emoțiile și temerile copiilor. Ele creează un fel de relație socială sintetică – una care, susține Suskind, poate modela mințile în dezvoltare în moduri care, până de curând, doar oamenii puteau. Suskind citează cercetări care arată că interacțiunile timpurii față în față cu îngrijitorii sunt esențiale pentru dezvoltarea limbajului, a empatiei și a abilităților sociale. Un robot care răspunde previzibil și fără nuanțe emoționale reale nu poate înlocui complexitatea unei relații umane. Mai mult, există riscul ca părinții să devină dependenți de aceste dispozitive, delegând prea mult din interacțiunea socială esențială. „Nu spun că AI este rea”, explică Suskind. „Spun că trebuie să fim conștienți de ceea ce pierdem atunci când înlocuim conexiunile umane cu cele artificiale.” În carte, ea propune un cadru pentru utilizarea responsabilă a AI în copilărie: tehnologia ar trebui să amplifice, nu să înlocuiască, relațiile umane. De exemplu, un chatbot care ajută un copil să exerseze cititul poate fi util, dar nu ar trebui să devină înlocuitorul poveștii spuse de părinte la culcare. Suskind avertizează că, fără o reglementare atentă și educație digitală, riscăm să creștem o generație de copii care se simt mai confortabil cu un ecran decât cu un om. În final, „Ursulețul Troian” nu este doar o metaforă pentru AI, ci un apel la acțiune pentru părinți, educatori și factori de decizie. Trebuie să ne întrebăm: ce fel de copilărie vrem să oferim? Una în care tehnologia servește dezvoltării umane, sau una în care oamenii devin accesorii ale mașinilor? Răspunsul, spune Suskind, depinde de alegerile pe care le facem acum. ### De ce este important: Acest subiect este crucial pentru că inteligența artificială pătrunde rapid în cele mai intime aspecte ale vieții noastre – creșterea copiilor. În timp ce companiile tech promovează beneficiile companionilor AI, efectele pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și sociale a copiilor rămân necunoscute. Dana Suskind ne reamintește că nimic nu poate înlocui căldura, imprevizibilitatea și profunzimea relațiilor umane reale. Ignorarea acestor avertismente ar putea duce la o generație de copii deconectați, incapabili să formeze legături autentice. Este un semnal de alarmă pentru părinți, educatori și societate în ansamblu să abordeze AI cu prudență și să prioritizeze ceea ce este cu adevărat important: oamenii.