Pe plaja din orașul Gaza, trei tineri își așază plăcile pe nisip, încălzindu-și membrele și pregătindu-și echipamentul. Câțiva copii se joacă în apa puțin adâncă, în timp ce surfistii vâslesc în larg, luptându-se cu valurile puternice. „Acest sport este de nedescris. Când prinzi un val, îl călărești, lunecând pe el, acea senzație nu poate fi exprimată în cuvinte”, spune Tahseen Abu Assi, în vârstă de 23 de ani, care a învățat să facă surf de la tatăl său. „Îl vedeam practicând pe plajă cu tatăl său, iar eu priveam și învățam de la ei. Am învățat pas cu pas, și chiar și cu războiul, bombardamentele și distrugerile, continuăm acest sport, pentru că ne lasă să respirăm și ne face să ne simțim în siguranță.”
Armistițiul dintre Israel și mișcarea islamistă palestiniană Hamas a intrat în vigoare în Gaza în octombrie, după devastatorul război de doi ani al Israelului asupra enclavei. Dar micul teritoriu de coastă rămâne cuprins de violență, fiecare parte acuzând-o pe cealaltă de încălcări aproape zilnice. La jumătatea lunii mai, Spitalul Nasser din Khan Younis a raportat că a primit doi pescari răniți de focuri de armă ale marinei israeliene lângă plaja din sudul Fâșiei Gaza. Câteva zile mai târziu, o sursă de securitate din Gaza a raportat că trei pescari au fost răniți de focuri israeliene lângă coasta orașului Gaza.
În larg, surfistii lunecă fără efort pe creasta valurilor, eliberați pentru moment de greutățile vieții de zi cu zi din Gaza. Dar penuria severă cauzată de război și restricțiile continue la importurile israeliene au creat obstacole pentru acest sport. „Una dintre cele mai mari provocări și dificultăți cu care ne confruntăm ca surfisti în Fâșia Gaza este lipsa de unelte și echipamente specifice acestui sport”, spune Abdel Rahim Ustadh, în vârstă de 19 ani, pentru agenția de presă AFP. „Ceara de surf, pe care o punem pe plăci, nu este deloc disponibilă în Gaza, așa că recurgem la ceară de lumânări pentru a putea continua acest sport”, adaugă el. Ustadh spune că păstrarea echipamentului vechi este, de asemenea, esențială, strângând la piept o placă de surf roșie și albastră, veche de aproape două decenii. „Ca surfisti, tratăm aceste plăci ca pe niște comori de preț, pentru că pierderea oricărei plăci sau confiscarea ei ne amenință capacitatea de a continua acest sport.”
Războiul genocid din Gaza a nivelat întinderi întregi ale teritoriului, a strămutat cea mai mare parte a populației cel puțin o dată și a lăsat sute de mii de oameni să trăiască în corturi și adăposturi temporare. Khalil Abu Jiyab, în vârstă de 18 ani, spune că înainte de război exista o echipă de 17 surfisti în Gaza. Acum, spune el, au rămas doar trei, din cauza penuriei și a lipsei de plăci. „Fac surf de 13 ani, iar speranțele mele aproape că s-au spulberat”, spune Abu Jiyab pentru AFP, dar adaugă că încă visează să poată concura într-o zi în competiții de surf în afara Fâșiei Gaza. „Nu există nimic în Gaza la care să te poți aștepta cu adevărat, în afară de mare”, adaugă el. „Singura evadare în Gaza este marea; fără ea, viața ar fi dispărut de mult.”
Pentru acești tineri, marea nu este doar un loc de recreere, ci un simbol al rezistenței și al speranței. În ciuda războiului, a sărăciei și a restricțiilor, ei continuă să caute alinare în valuri, demonstrând că spiritul uman poate găsi frumusețe și libertate chiar și în cele mai întunecate vremuri. Surf-ul devine astfel un act de sfidare, o modalitate de a-și reafirma umanitatea și de a-și păstra visele vii. Fiecare val călărit este o victorie asupra disperării, o clipă de pace într-o lume marcată de violență.
De ce este important:
Această poveste ilustrează reziliența incredibilă a tinerilor din Gaza, care, în ciuda războiului devastator și a condițiilor de viață insuportabile, găsesc modalități de a-și păstra umanitatea și speranța. Surf-ul devine un simbol al libertății și al normalității într-un context de suferință extremă. Este important să aducem în prim-plan astfel de povești, pentru a contracara narațiunile care reduc locuitorii din Gaza la simple statistici sau victime. Ele ne amintesc că, dincolo de conflicte și distrugeri, există oameni cu vise, pasiuni și dorința de a trăi o viață demnă. În plus, această relatare subliniază impactul umanitar al restricțiilor și al violenței, arătând cum chiar și activități aparent banale, precum surf-ul, sunt afectate de contextul politic și militar.
