Evenimentul a avut loc la seminarul SSPX din Econe, Elveția, unde miercuri, 1 iulie 2026, au fost hirotoniți patru noi episcopi: Marc Hanappier, Michel Poinsinet de Sivry, Michael Goldade și Pascal Schreiber. Ceremonia, care a durat cinci ore și a fost plină de ritualuri, a atras aproximativ 15.500 de persoane, inclusiv familii cu copii. Aceasta a fost o sfidare directă la adresa Papei Leon al XIV-lea, care îi îndemnase pe liderii SSPX să amâne hirotonirile de dragul unității Bisericii.
Oficiul pentru Doctrina Credinței al Vaticanului a mers dincolo de sancțiunile minime prevăzute de dreptul canonic, emițând un decret prin care îi excomunică pe cei patru episcopi nou-hirotoniți, precum și pe cei doi episcopi care au participat la ceremonie. Decretul califică hirotonirile drept „act schismatic” și declară că societatea însăși a creat o schismă, adică o ruptură intenționată de Biserica Catolică.
Vaticanul a avertizat credincioșii care participă la liturghiile SSPX să înceteze, declarând că „cei care aderă formal” la societate sunt considerați schismatici și excomunicați. De asemenea, preoții SSPX sunt declarați schismatici și, prin urmare, excomunicați, iar sacramentele pe care le administrează – în special spovedania și căsătoria – sunt declarate invalide.
Aceste sancțiuni, în special cele care vizează preoții, credincioșii și sacramentele pe care le pot primi, sunt deosebit de dure și anulează concesiile pe care Vaticanul le acordase SSPX în ultimii ani, ca parte a eforturilor de a aduce grupul înapoi sub aripa Romei.
Arhiepiscopul francez Marcel Lefebvre a fondat SSPX în 1970, ca opoziție față de reformele modernizatoare ale Conciliului Vatican II. Printre altele, reuniunile din anii 1960, cunoscute sub numele de Vatican II, au revoluționat relațiile Bisericii cu ceilalți creștini, evrei și oameni de alte credințe și au permis celebrarea Liturghiei în limbile vernaculare, în loc de latină. Lefebvre a hirotonit patru episcopi fără acordul papal în 1988, iar Vaticanul l-a excomunicat imediat pe Lefebvre și pe cei patru episcopi, declarând hirotonirile „act schismatic”. Papa Benedict al XVI-lea a ridicat excomunicările în 2009, ca parte a eforturilor sale de a dialoga cu grupul, dar SSPX nu a avut niciodată statut juridic în Biserică, iar acum, prin decretul de joi, este declarată oficial în schismă.
Hirotonirile au reprezentat o criză pentru Papa Leon al XIV-lea, deoarece papa american a subliniat nevoia de unitate a Bisericii. El a încercat în mod special să se apropie de aripa conservatoare și tradiționalistă a Bisericii, care fusese în multe privințe alienată în timpul pontificatului Papei Francisc. Dar sancțiunile impuse joi sugerează că, după aproape cinci decenii de încercări de negociere cu societatea, Sfântul Scaun s-a săturat.
Vaticanul a reacționat atât de agresiv și pentru că grupul reprezintă o amenințare, prin faptul că oferă o Biserică paralelă, ultra-catolică, pre-Vatican II, care a crescut în deceniile de la ruperea inițială de Roma. Conform statisticilor SSPX, grupul are acum șase episcopi, 751 de preoți, 264 de seminariști care se pregătesc în cinci seminarii, 145 de frați religioși, 88 de oblați și 250 de surori religioase, reprezentând 50 de naționalități.
SSPX a acuzat Biserica de a fi plină de erori, precum modernismul și liberalismul, și susține că numai ea păstrează adevărata credință a lui Hristos. A justificat hirotonirile invocând o „stare de necesitate” pentru a sluji credincioșilor săi. În omilia sa din timpul hirotonirilor de miercuri, pr. Davide Pagliarani, superiorul SSPX, a insistat că acestea servesc de fapt papei și Bisericii. „Suntem acuzați că nu respectăm papa”, a spus Pagliarani. „Dar tocmai pentru că îl iubim pe papa ca vicar al lui Hristos, ca șef al Bisericii, nu vrem să-l mai vedem umilit, de partea păstorilor falși care reprezintă religii false.”
Reacția Vaticanului marchează un punct de cotitură în relațiile dintre Biserica oficială și mișcările tradiționaliste. Deși Papa Leon al XIV-lea a încercat să fie un unificator, acest conflict arată limitele diplomației papale. Rămâne de văzut cum vor reacționa credincioșii SSPX – dacă vor accepta sancțiunile sau vor continua să urmeze grupul, adâncind și mai mult ruptura.
De ce este important:
Această decizie a Vaticanului este importantă deoarece reprezintă o escaladare majoră a conflictului dintre Biserica Catolică oficială și mișcările tradiționaliste care resping reformele Conciliului Vatican II. Declararea SSPX în schismă și excomunicarea episcopilor și preoților săi nu este doar o sancțiune canonică, ci un semnal clar că Vaticanul nu mai tolerează sfidarea autorității papale. Impactul asupra credincioșilor este profund: cei care continuă să frecventeze liturghiile SSPX riscă să fie considerați schismatici și să nu mai poată primi sacramente valide în cadrul Bisericii. De asemenea, această decizie ar putea avea consecințe asupra unității Bisericii, deoarece SSPX are o rețea globală de preoți și credincioși. În contextul mai larg al tensiunilor dintre moderniști și tradiționaliști, aceasta este o lovitură puternică pentru cei care sperau la o reconciliere. Pe termen lung, rămâne de văzut dacă această măsură va duce la o reîntoarcere a unor membri SSPX la Biserica oficială sau la o consolidare a schismei.
